spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img

Despre morți, numai de bine!… Ceaușescu, între nostalgie și propagandă

Propaganda are nevoie de inamici.

Articole similare

Într-un moment în care cineva vrea să salveze țara de faliment, o cercetare sociologică ne arată cât de „nerecunoscător” este poporul român. În loc să aprecieze eforturile noilor lideri și în loc să privească spre Europa așa cum se cuvine, românii plâng după dictator. Tema este cum nu se poate mai potrivită momentului!…

Cercetarea arată 66,2% dintre români cred că Nicolae Ceaușescu a fost un lider bun!… INSCOP Research a realizat, în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Românesc (IICCMER), o cercetare sociologica dedicata nostalgiei după comunism. Datele au fost culese în iulie 2025. Au fost 1500 de respondenți. Marja de eroare a cercetării este de +/-2.5%. Găsiți cercetarea aici.

„Rezultatele cercetării indică o prăpastie imensă între realitate și percepția populației României cu privire la regimul comunist, creionând tabloul unei societăți aproape complet fragilizată în fața războiului informațional / hibrid / cognitiv care face deja ravagii în casa noastră”, a scris pe Facebook dl Remuș Ștefureac, sociologul care a condus cercetarea.

Sociologul spune că percepția aceasta este rezultatul unui război informațional pierdut de România în favoarea unei puteri ostile din Răsărit. Rusia, evident! Tot sociologul mai spune că există o „nevoie acută de politici publice care să abordeze nemulțumirile structurale actuale (sărăcie, inegalități, corupție) și carențele informaționale și educaționale tot actuale (cunoașterea istoriei reale, fundamente minimale de cultură generală etc.).”

Ce urmează după ce am aflat că două treimi dintre români cred că Ceaușescu a fost un lider bun?

Președintele Nicușor Dan a reacționat prompt. „În opinia mea, principalul motiv pentru care tot mai mulți români idealizează comunismul este dezamăgirea profundă față de clasa politică din ultimele trei decenii. Corupția, lipsa de transparență, promisiunile nerespectate și sentimentul de nedreptate au slăbit încrederea oamenilor în prezent și în viitor”, a scris, tot pe Facebook, președintele României.

La fel ca autorul cercetării, dl Nicușor Dan a arătat că percepția românilor despre comunism este și rezultatul unor campanii de dezinformare. Dar domnia-sa nu a indicat vreun autor al dezinformărilor. A subliniat doar că „această imagine falsă despre perioada comunistă este întreținută și de campanii de dezinformare, care încearcă să submineze valorile democratice și să ofere un trecut împachetat frumos, în timp ce ascund adevărul despre represiune, frică, foamete și lipsa de libertate.”

Totuși, nu e clar ce umează…

„Pentru a păstra democrația vie și relevantă, trebuie să combatem ferm dezinformarea, să redăm oamenilor încrederea prin politici publice corecte și să construim o societate în care dreptatea, echitatea și dezvoltarea reală să fie resimțite de toți cetățenii”, a mai scris președintele.

Dl Nicușor Dan are dreptate, e nevoie să construim o societate onestă. Și dl Remus Ștefureac are dreptate să ceară bugete importante pentru combaterea dezinformării la care suntem supuși. La fel cum au dreptate și românii care se declară dezamăgiți de politicienii care au condus și conduc România.

La neliniștea provocată de dezinformările venite de la răsărit ar trebui să răspundă specialiștii bine plătiți ai serviciilor de informații. Până la grabnica și speciala pensionare, dumnealor ar fi trebuit să găsească dovezi despre dezinformare. Și să propună soluții reale de rezistență la dezinformare. Neavând însă niciun fel de control civil, nu știm dacă sunt capabili să rezolve ceva. Dorul de Ceaușescu  arată că nu!

În ceea ce privește răspunderea politicienilor, vedem două acțiuni mari. Prima, „cruciada” dlui Ilie Bolojan, care vrea să „salveze” bugetul statului. Iar cea de-a doua – marele tablou al propagandei „proeuropene” care are, de acum încolo, un nou inamic: pe Nicolae Ceaușescu. Un inamic mort și îngropat de 35 de ani, dar foarte potrivit în jocul de putere de la București.

Altfel spus, în loc să-l apreciem pe „salvatorul” Bolojan, plângem la mormântul dictatorului bine împușcat. Ar trebui să ne fie rușine și, la următoarea cercetare, să răspundem așa cum trebuie!…

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Mai multe articole