Mihaela Golea, o tânără din Sfântu Gheorghe, este cercetător la Institutul de Arheologie din București. Recent, ea a susținut teza de doctorat la Academia Română – Școala de Istorie și Arheologie – cu o temă rară: carpologia. Adică studiul semințelor de acum 6.000 de ani. Plecată la București cu părinții și sora ei de mai mulți ani, Mihaela revine cu drag la bunica din partea mamei, la Dobârlău, sau la bunicii din partea tatălui, în cartierul Ciucului din Sfântu Gheorghe. Ne-a răspuns la câteva întrebări.
Covasna45.ro: Ai susținut recent teza de doctorat. Spune-ne pe scurt despre ce e vorba în cercetarea ta.
Mihaela Golea: În principal, lucrez în carpologie, domeniu care se ocupă cu identificarea taxonomică a resturilor de plante din siturile arheologice, specific fructe și semințe. Lucrarea mea de doctorat se bazează pe aceste resturi descoperite la nivelul culturii arheologice Gumelnița, care se găsește în sud-estul României și care s-a dezvoltat în mileniul 5 î.e.n.
Covasna45.ro: De când ai început, practic, să studiezi semințele? Și de ce semințe?
Mihaela Golea: Am început efectiv să le studiez în primul an de master la Facultatea de Istorie (Universitatea din București), în 2012, când am avut ocazia să lucrez pe șantierul de la Bordușani, jud. Ialomița cu un specialist armean. El m-a introdus în „tainele” resturilor botanice. Comparativ cu alte resturi botanice, care de altfel se pot păstra în așezări preistorice sau în straturile geologice, identificarea speciilor bazându-ne pe semințe și fructe este relativ simplă: fiecare specie și subspecie formează un fruct sau o sămânță de formă unică și practic, ele pot fi identificate, fără să fie nevoie să treacă printr-un proces laborios sau costisitor de preparare. Însă, da, poate fi complicat din cauza diferențelor morfologice foarte mici între speciile acelui gen taxonomic. Însă, cu ajutorul unor colecții de referință, imagini, atlase botanice și alte surse, descoperirea speciei se poate efectua cu relativă ușurință.
Covasna45.ro: Câți specialiști în semințe avem în România? Și câte astfel de teze de cercetare despre semințe avem?
Mihaela Golea: Din nefericire, în afară de dl. Marin Cârciumaru care a și pus bazele acestui domeniu cu lucrarea sa Paleoetnobotanica din 1996, suntem doar două persoane care încă lucrează în cadrul carpologiei. Iar din punct de vedere al tezelor de doctorat, din câte știu, până acum doar două sunt susținute.
Covasna45.ro: Ai participat la multe șantiere arheologice. Poți să ne descrii pe scurt ce presupune acest lucru, care e atmosfera, ce faceți, cât durează?
Mihaela Golea: Fiecare șantier arheologic are o structură și o tipologie diferită: de la tipul de locuire sau necropolă pe care în reprezintă, de la perioada de fondare și de utilizare, de zona în care a fost ridicat și până la obiectele descoperite care fac obiectul muncii arheologului. Eu m-am concentrat asupra siturilor eneolitice, adică din perioada epocii cuprului, acum 6.000 de ani. Prima mea experiență a fost în primul an de practică arheologică efectuată pe situl de la Sultana Malu-Roșu din județul Călărași. Situl este unul de tip-școală și conține o așezare de tip tell și o necropolă.
Tell-ul este un nume generic pentru o movilă artificială, făcută în timp de către oameni. Reprezintă practic niveluri de locuire, în care oamenii din preistorie își construiau o casă din chirpici, după un timp o dărâmau și apoi construiau alte peste acea distrugere. Și pe scurt, așa se formează un tell. Acest șantier este unul sistematic, adică se poate cerceta o perioadă foarte lungă de timp.
Atmosfera este un de tabără dar care implică și multă muncă. Având în vedere că multe șantiere sunt cercetare în timpul verii, programul poate fi unul destul de greu, fiindcă te poți trezi de dimineață, pentru a beneficia de răcoare și cu o pauză în mijlocul zilei. În general, pe lângă munca de cercetare propriu-zisă, prin săpatul contextelor arheologice (adică ce se vede în teren: gropi, șanțuri, morminte, locuințe etc.), se și procesează materiale: se spală și apoi se marchează ceramica găsită, se procesează probe de sol, se fac etichete și multe altele.
Covasna45.ro: De ce istorie? Ce te-a determinat să mergi în această direcție?
Mihaela Golea: De când mă știu am fost pasionată de istorie, iar poveștile cu strămoși, vestigii și legende mereu m-au atras. După tot parcursul școlar, Facultatea de Istorie a fost prima mea alegere și din fericire am și intrat la buget. Apoi în facultate știam că voiam să fac arheologie, încă din primul an de practică.
Alte posibilități pentru practică au fost fie la muze, fie în arhive. Iar în arheologie mi s-a părut mereu fascinantă preistoria, prin simplu fapt că nu avem surse scrise, deci nu putem ști exact ce gândeau oamenii din trecut. Poveștile ni le putem face doar bazându-ne pe obiecte, așadar mai mult pe imaginație.
Covasna45.ro: Te-ai născut în Sfântu Gheorghe. Ești încă legată de oraș?
Mihaela Golea: Cum să nu! În afară de părinți, aproape toate rudele meu încă locuiesc în oraș sau în localități din județ și încerc să îi vizitez cât mai des posibil. Din nefericire, în ultima perioadă a fost mai complicat, dar acum, cu terminarea acestui stadiu științific, sper să pot reveni mai des.
Covasna45.ro: Ce urmează acum, după susținerea tezei de doctorat?
Mihaela Golea: În momentul de față încerc, încetul cu încetul, să mă concentrez asupra materialului existent în cadrul Institutului de Arheologie din București, unde sunt angajată. Nu sunt sigură, sincer, ce urmează… Poate voi iniția un proiect de cercetare. Poate.