O teză de doctorat susținută în anul 2020 la Universitatea „Transilvania” din Brașov cercetează în detaliu castorii din bazinul râului Negru. Autorul, ing. Nicolae Alexandru Gridan, a studiat „problema” sub toate aspectele, teza având titlul „Aspecte ecologice ale prezenței castorului (Castor fiber L.) în bazinul Râului Negru”.
Din această lucrare extragem câteva pasaje, castorul fiind un animal fascinant și tot mai des întâlnit în apropierea cursurilor de apă din județ.
Merită spus că în România această specie a dispărut în secolul XIX, datorită vânătorii excesive și a pierderii habitatului, dar a fost reintrodusă în perioada 1998-2003 pe principalele râuri interioare: Olt, Mureș și Ialomița.
Cifre în creștere
Monitorizarea mărimii populației a fost efectuată în cadrul proiectului „Seturile de măsuri de management pentru speciile Castor fiber, Lutra lutra şi Mustela lutreola” (Proiect CLMAN), în perioada 2012-2014, de către personalul de specialitate din cadrul Institutlui Național de cercetare și dezvoltare în silvicultură „Marin Drăcea”, Fundația Carpați și Universitatea Transilvania din Brașov, acestea fiind singurele informații publicate până în prezent, referitoare la mărimea populației acestei specii în România. Conform acestui studiu s-a constatat o creștere a numărului de exemplare de la o perioadă de monitorizare la alta, astfel în perioada 2009-2010 conform datelor rezultate, în România au fost aproximativ 1.523 de indivizi, iar în perioada 2013-2014 aproximativ 1.822 de indivizi.
Inginerul ecosistemelor
Castorul este un ierbivor prin excelență, care consumă plante lemnoase, scoarță, lăstari și frunze, dar și plante agricole și acvatice. Prin construcția de baraje, castorul este catalogat ca fiind un inginer al ecosistemelor, deoarece modifică disponibilitatea resurselor pentru alte specii, modificând, menținând și creând.
Castorii măresc heterogenitatea mediului înconjurător, diversitatea speciilor și habitatelor, dar pot modifica și proprietățile biologice, hidrologice și geomorfologice ale mediului în care trăiesc. Cel mai frecvent, castorii sunt catalogați ca fiind specii-cheie, deoarece prin comportamentul de hrănire au un impact major asupra structurii comunităților de plante, compoziției speciilor dar mai ales asupra succesiunii ecologice a zonelor ripariene.
135 de familii în bazinul Râului Negru
Râul Negru este unul dintre cei mai importanți afluenți ai râului Olt, cu o lungime de 106,3 km. Izvorăște din Munții Vrancei la altitudinea de 1260 m si traversează depresiunea Târgu Secuiesc colectând 22 de afluenți care izvorăsc din Munții Vrancei și Buzăului. Bazinul Râului Negru este constituit preponderant din râuri cu caracter permanent și cuprinde aproximativ 966 km cursuri de apă (conform datelor furnizate de Administrația Bazinală de Apă Olt).
Din datele colectate, se estimează că la nivelul bazinului Râului Negru există 135 de familii de castori, numărul acestora fiind cu aproximativ 10% mai mare decât cel evaluat în cercetările din iunie 2013 în cadrul proiectului „Elaborarea seturilor de măsuri de management, la nivel național, pentru speciile Castor fiber, Lutra lutra şi Mustela lutreola”. Prin raportarea numărului de familii la numărul mediu de indivizi dintr-o familie, conform datelor din literatură numărul estimat de indivizi la nivelul bazinului Râului Negru este cuprins între 320 și 512. Conform mărimii medii a familiilor calculată de biologul C. Pasca (comunicare directă) de 2,8 exemplare pe adăpost, numărul estimat de indivizi este de circa 378 exemplare, număr ce se încadrează în intervalul preconizat.
Baraje mari și mici
În urma măsurătorilor din teren a rezultat faptul că barajele au în general lungimi cuprinse între 103 și 1857 cm, lățimi cuprinse între 30 și 321 cm și înălțimi de la 38 la 305 cm. De obicei barajele cu lungimi mici sunt caracteristice canalelor de irigații și afluenților mici, care, de cele mai multe ori, nu depășesc 4 metri lățime, iar cele mari sunt caracteristice cursurilor de apă naturale sau artificiale cu o lățime a albiei mai mare de 4-5 metri.
În construcția barajelor, castorul folosește în principal materiale vegetale (59,73 %), dar și alte materiale precum mâl, pietre, nisip și uneori chiar deșeuri provenite din activitatea antropică (40,27 %). De asemenea, există o corelație între creșterea în înălțime și lungimea barajului – cu cât acestea cresc cu atât crește proporția de material vegetal și scade proporția de mâl.
Presiuni și amenințări
Starea de conservare a populației de castor din bazinul Râului Negru este favorabilă.
Întrucât evaluarea stării de conservare a unei specii presupune identificarea presiunilor și amenințărilor asupra speciei, în teren au fost identificate următoarele:
Presiuni:
- Depozitarea deșeurilor menajere/deșeuri provenite din baze de agrement
- Incendii
- Managementul vegetației acvatice si de mal în scopul drenării
- Reducerea conectivității de habitat, din cauze antropice
- Necunoașterea de către populația locală a importanței speciei pentru ecosistem.
Amenințări:
- Creșterea animalelor
- Utilizarea produselor biocide, hormoni şi substanțe chimice Extragerea de nisip, pietriş;
- Autostrăzi, drumuri
- Depozitarea deșeurilor industriale, menajere și a materialelor inerte pe malurile apelor;
- Braconajul: otrăvirea, capcane, etc;
- Sport în aer liber şi activități de petrecere a timpului liber, activități recreative;
- Canalizare;
- Antagonism cu animale domestice;
- Conflictul cu populația locală datorat pagubelor produse asupra culturilor agricole, pomicole și silvice
- Distrugerea barajelor construite de castori.
Ca urmare a extinderii naturale a arealului speciei și creșterii anuale a numărului de conflicte înregistrate, în scopul menținerii/îmbunătățirii stării de conservare a speciei, va fi necesară identificarea unor zone care sunt favorabile relocării familiilor de castori din zonele în care generează conflicte.