Actorii Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti (TNB), alături de personalul care deserveşte scena din toate sectoarele teatrului, vor organiza mâine, 10 februarie, la ora 14.30, în faţa TNB, protest paşnic faţă de aplicarea unui program pilot primit de la Ministerul Culturii, o directivă a Curții de Conturi.
Ministerul Culturii vrea să normeze orele de lucru ale artiștilor din instituțiile publice la 8 ore pe zi, 40 de ore pe săptămână, fiind admise excepții și o distribuire inegală a timpului lucrat, în funcție de specificul stagiunii.
„La finalul mandatului de ministru mă întorc și eu la calapod. As vrea, prin urmare, să fie respectată specificitatea muncii artistice! Să nu mai fie cântărită cu instrumente măsluite (de voie sau de nevoie)! Aș dori să ne putem pregăti pentru fiecare repetiție sau reprezentație, oriunde acest lucru este cu putință, individual sau în colectivitatea echipei de creație și de suport! Sper să putem fi măsurați prin ceea ce facem. Prin ceea ce rezultă din numărul de servicii de pe scenă (de ritualuri laice în serviciul Thaliei, al celor 9 muze sau al lui Apollo), și nu prin dubla evidență birocratică impusă prin legi de sistem total neadecvate sectoarelor cultural creative!”, scrie, pe blogul său, ministrul Andras Demeter.
Astăzi, Senatul UNITER a transmis crisoare deschisă în care explică pe larg motivele protestului.
Redăm documentul:
„Scrisoare deschisă a Senatului UNITER
𝐔𝐧 𝐎𝐦 = 𝐔𝐧 𝐎𝐦 – piesa din 1926 a lui Brecht – se dovedește vizionară și dureros de actuală. Când toți devenim interșanjabili într-un sistem cultural în care munca artistică nu există decât dacă este brutal normată, prezentul și viitorul comunității noastre artistice sunt puse în pericol. Jocul anihilării culturale are gravitatea unei lovituri de teatru cu efecte dezastruoase în timp. O cultură solidă este o cultură care există și prin raportarea la viitor.
UNITER pune sub semnul întrebării actualul proiect pilot elaborat de Ministerul Culturii, ca urmare a unei directive a Curții de Conturi, care impune normarea timpului de muncă a artiștilor și a personalului din teatrele naționale. Considerăm că proiectul nu este altceva decât un proces de birocratizare, destabilizare și devalorizare a rolului artei și artiștilor în societate, o formă de anulare a vitalității creației artistice.
Problema Ministerului Culturii este aceea că vrea să măsoare nemăsurabilul: starea de grație, căutarea, cercetarea, îndoiala, emoția – stări care, alături de altele, toate la un loc sau separat, însoțesc și fundamentează actul creației și al interpretării artistice.
Într-un context teatral vulnerabilizat de bugete substanțial reduse, de interimate prelungite și de instabilitate crescută, actualele măsuri de organizare unitară și de evidențiere a timpului de lucru contribuie la decredibilizarea instituțiilor de spectacole și la înțelegerea lacunară a muncii artistice. Și, mai periculos, dezbină intenționat, fiind un atac împotriva unor valori și principii inalienabile.
Calitatea muncii artistice nu poate să depindă de o cuantificare pe modelul eficienței imediate tocmai pentru că are specificități și particularități neîncadrabile în paradigma de normare obișnuită.
Cele 1800 de ore, dintre care 900 de repetiții, sunt cifre care demonstrează o necunoaștere specifică a muncii artistice, o muncă în care orele propriu-zise de lucru sunt, de cele mai multe ori, greu de calculat în cifre precis stabilite. Demersul este și unul profund imoral, cunoscută fiind reducerea substanțială a fondurilor în ultimii ani.
A reglementa în aceste condiții o pondere minimă de activități de un anumit fel, în instituții adesea lipsite de mijloace suficiente pentru a realiza spectacole, reprezintă un act de cinism. Dincolo de asta, rolul administrației culturale ar trebui să fie acela de a asigura condițiile-cadru pentru dezvoltarea culturii din România și nicidecum de a interveni în micro-managementul instituțiilor culturale, prin impunerea de formulare-tip și programări săptămânale.
Aceste Instrucțiuni – scrise parcă după textele și principiile de guvernanță economică ale lui Frederick Winslow Taylor – par textele unui spectacol regizat de un creator care a locuit într-o clădire cu multe birouri, de unde nu a mai ieșit ani de zile. Un artist care a început să urască teatrul.
Ne mai aducem aminte câte ore am rezistat închiși în case în timpul pandemiei alături de artiști și artiste care atunci ne-au salvat sufletul? A contabilizat cineva rolul social major pe care arta l-a avut și în acele momente de cumpănă?
Resimțim șocați un parfum de nostalgie a anilor ’80, când politruci care nu aveau habar de fundamentele muncii artistice încercau să o reglementeze aberant. Ba chiar mai mult, am îndrăzni să reamintim: nici măcar în perioada comunistă reglementările nu erau atât de rigide birocratic. Nu există, de fapt, niciun precedent în cultura noastră instituțională pentru reglementarea fixă a orelor de muncă pontate pe zile pentru artiști.
E momentul să alegem dacă vrem să trăim în continuare în sistemul de ridicolă normare a muncii sau să trecem la elaborarea unei legi a teatrelor (de stat și independente) în concordanță cu sistemul în care trăim și cu valorile civilizației europene din care teatrul românesc face pe deplin parte.
Atunci când în limbajul autorității, care ar trebui să fie cea dintâi apărătoare a culturii, creația și interpretarea artistică ajung să se numească „fond anual de timp de muncă”, care urmează a face obiectul „repartizării angajamentului anual de ore”, iar compartimentele teatrului devin „structuri funcționale”, putem alege între a fi răpuși de birocrație sau, din contră, a cere acelei autorități nu doar să admită, ci să înțeleagă și să acorde valoarea cuvenită specificului actului artistic.
Cerem o administrație care să recunoască, la nivel de legitimitate intrinsecă domeniului, faptul că arta nu poate fi redusă la tabele și unități orare.
Cerem o administrație care să recunoască valoarea umanistă, formativă și simbolică a artei, o valoare ce nu se supune logicii producției industriale și nici rigorilor contabilizării mecanice.
Cerem urgent o administrație care să aibă încredere în artiști și în instituțiile culturale, care să respecte autonomia decizională a celor care conduc instituțiile de cultură și care să înțeleagă că actul artistic se întemeiază pe libertate, responsabilitate și vocație, nu pe suspiciune, control și constrângere administrativă. În lipsa acestei înțelegeri, orice reglementare riscă să devină nu un instrument de bună guvernare, ci un factor de descurajare, uniformizare și, în cele din urmă, de degradare a vieții culturale, a educației și a societății.
Și asta numai împreună!
𝐒𝐞𝐧𝐚𝐭𝐮𝐥 – 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐢𝐥𝐢𝐮𝐥 𝐃𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫 𝐔𝐍𝐈𝐓𝐄𝐑
- Dragoș Buhagiar, scenograf, președinte
- Aura Corbeanu, manager cultural, vicepreședinte
- Victor Rebengiuc, actor
- Marcel Iureș, actor
- Marina Constantinescu, critic de teatru
- Emil Boroghină, actor
- Radu Afrim, regizor
- George Mihăiță, actor
- Vlad Zamfirescu, regizor
- Virginia Mirea, actriță
- Felix Alexa, regizor
- Ana Ciontea, actriță
- Miklós Bács, actor
- Alice Georgescu, critic de teatru
- Puiu Antemir, scenograf
- Doina Modola, critic de teatru
- Adrian Damian, scenograf
- Adi Carauleanu, actor”.