Primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Árpád, a ținut ieri, de 15 Martie, un discurs adresat comunității adunate în centrul orașului. El a amintit de momente dificile și a spus că nimic nu vine pur și simplu, ci pentru fiecare bucurie e nevoie de muncă. A menționat și protestele din oraș împotriva texelor majorate, dar și războiul din Ucraina. „Au rămas puține insule unde încă mai există pace și siguranță”, a spus el.
Redăm discursul integral:
Stimată comunitate aflată la sărbătoare, dragi locuitori ai municipiului Sfântu Gheorghe!
Teama este un stăpân mare, până în clipa în care adunăm destul curaj pentru a o învinge.
Fix în urmă cu zece ani, stăteam aici în calitate de primar suspendat.
Au fost unii care m-au sfătuit atunci să nu vorbesc de 15 martie, pentru că se temeau pentru mine.
Dar pe teamă nu se poate construi un viitor.
Viitorul se poate construi pe afirmații, pe iubire și pe unitate.
Am crezut asta și atunci, așa că mi-am ținut discursul. Și l-am ținut și atunci când a trebuit să stau aici singur, când am putut să vă vorbesc doar prin mesaje video.
De când sunt primar, în fiecare zi de 15 martie am stat aici, în fața dumneavoastră.
Și când am trăit vremuri bune, și când am trăit vremuri rele.
Fie că a plouat, fie că a nins.
Eu am fost mereu aici.
În ultimele săptămâni, au existat iarăși persoane care m-au sfătuit: mai bine să nu vorbesc astăzi.
Dar iată-mă aici, și nu vreau să fiu în niciun alt loc, pentru că pentru mine aceasta este cea mai frumoasă sărbătoare națională.
De 15 martie, nu doar noi ne îmbrăcăm de sărbătoare.
Nu doar orașul se acoperă în roșu-alb-verde.
Ci întreaga noastră însuflețire sărbătorește.
Ne amintim de toți acei eroi curajoși, loiali națiunii noastre, fără de care astăzi nu am fi aici.
Nu trebuie să uităm că nu a fost mereu așa.
Nu întotdeauna limba maghiară a fost liberă.
Nu întotdeauna imnul a fost liber, sau steagul…
Să ne amintim că: a fi maghiar, a fi maghiar liber, este un privilegiu.
Și este, totodată, o responsabilitate.
De aceea stau și astăzi aici.
Văd și simt și eu: trăim vremuri tulburi, agitate.
Sunt mândru că și acum, ca întotdeauna, în orașul nostru oamenii au o opinie.
Și nu o ascund. Și așa este bine. Nu este ușor, dar este bine să fii primar, lider al comunității într-un oraș în care cei care trăiesc aici nu se tem să semnaleze dacă nu sunt de acord cu ceva.
Așa este când suntem împreună la bine și la rău: și atunci când sunt mai multe provocări decât soluții, când sunt mai multe poveri decât speranțe.
Stimate doamne și stimați domni!
Ne cunoaștem. Am trăit împreună multe lupte în ultimii 18 ani.
Am avut timp și ocazii să învățăm un lucru important: că ne avem doar unii pe alții.
Și că nu ne putem baza pe nimeni altcineva pe lumea asta.
În comunitatea noastră, nimeni nu este de înlocuit. Nimeni nu se poate desprinde.
Și nimeni nu poate trăi având furie în suflet.
Pentru că dușmanii noștri așteaptă momentul în care ne vom întoarce unii împotriva celorlalți. Momentul în care uităm că, deși nu suntem la fel, aparținem unii altora.
Stimate doamne și stimați domni!
Orice experiență valorează doar atât cât învățăm din ea – vremurile grele sunt bune pentru a afla în cine ne putem încrede, cine merge cu noi până la capăt, pe cine ne putem baza chiar și în vânt năpraznic.
Când, în 1848, secuii au vrut să se înarmeze, dar nu aveau artilerie, Gábor Áron a ieșit în față.
Și toți cei din Trei Scaune i-au stat alături: pe lângă încredere, i-au dat tot ce era nevoie pentru turnarea tunurilor – astfel au reușit, doar împreună au reușit să se apere împotriva forțelor imperiale.
Vremurile grele i-au sudat pe oameni.
Și nu s-au întors unii împotriva celorlalți, ci unii către ceilalți.
Nici astăzi nu trăim vremuri în care să ne permitem dezbinarea, vrajba internă, ca maghiarul să se întoarcă împotriva maghiarului.
Pe ură și pe furie nu se poate construi un viitor.
Din ură se poate doar distruge, iar acum patimile clocotesc în jurul nostru.
Războiul care face ravagii în Ucraina de deja patru ani se aude tot mai tare și în Secuime.
De patru ani suferă oamenii din vecinătatea noastră.
Familiile maghiare din Transcarpatia fug, bărbații sunt înrolați, femeile și copiii rătăcesc prin lume căutând protecție și siguranță. În acest război, toată lumea pierde. Ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, focul s-a aprins din nou și în Orientul Mijlociu, atacuri aeriene și cu rachete pun în pericol viețile oamenilor – haosul tot mai mare ne afectează și pe noi: îl simțim pe propria piele.
Lumea clocotește în jurul nostru și toată lumea caută stabilitate, puncte de sprijin sigure.
Au rămas puține astfel de insule unde încă mai există pace și siguranță.
Și pentru noi nu este deloc indiferent dacă suntem capabili să ne protejăm orașul, țesătura puternică a comunității noastre, dacă reușim să păstrăm pacea acasă, în Transilvania și în Bazinul Carpatic.
Au existat voci sceptice și în 1848, dar în final toată lumea i-a stat alături lui Gábor Áron, pentru că au înțeles circumstanțele, au evaluat pericolul: s-au străduit cu toată forța lor să ne apere pământul natal.
Stimată comunitate aflată în sărbătoare!
Noi nu suntem un popor de sute de milioane.
Nu am fost niciodată.
Dar credința noastră este puternică.
Inima noastră este la locul ei.
Și, dacă trebuie, rezistăm cu brațele și cu umerii.
Împreună suntem o forță.
Astăzi, și în fiecare zi, trebuie să ne amintim: nimic nu vine de la sine. Pentru ca ceva să fie, să dăinuie, să se dezvolte și să aducă bucurie, pentru acel lucru trebuie muncit și, de multe ori, luptat.
Faptul că astăzi – împreună – stăm aici în piața centrală, nu este de la sine înțeles.
Faptul că steagul flutură și limba este maghiară, nu este de la sine înțeles.
Acesta este rezultatul muncii noastre comune, aceasta este responsabilitatea noastră și aceasta este sarcina noastră de zi cu zi.
Sarcina noastră este să păstrăm această comunitate.
Pace! Forță! Viitor!
Să păstrăm pacea orașului Sfântu Gheorghe.
Să păstrăm forța comunității maghiare din Secuime.
Să păstrăm credința că pe acest pământ avem un viitor.
Pentru că, din exterior, suntem foarte greu de învins.
Dar dacă ne întoarcem unii împotriva celorlalți, ne slăbim singuri.
De aceea, astăzi, la această sărbătoare, vă rog: să căutăm unii în alții forța. Să nu ne uităm la ceea ce ne desparte. Ci la ceea ce ne unește.
Să ne stăm alături unii altora când este greu.
Dacă facem acest lucru, dacă ne asumăm această responsabilitate, atunci copiii și nepoții noștri vor putea sta și ei aici, în această piață.
Liberi.
Ca maghiari.
Cu fruntea sus.
Dumnezeu să binecuvânteze și să ocrotească națiunea și orașul nostru!
Trăiască libertatea maghiară!
Trăiască patria!”
Foto: Codra Botond, Sánta István Zsolt, Vargyasi Levente