Politica externă și de securitate în Uniunea Europeană se stabilesc în Consiliul European. Această instituție reunește liderii UE pentru a stabili prioritățile politice ale Uniunii.
Consiliul european reprezintă cel mai înalt nivel de cooperare politică între țările din UE. Este alcătuit din șefii de stat sau de guvern ai tuturor țărilor UE, președintele Consiliului European și președintele Comisiei Europene. România este reprezentată de președintele Nicușor Dan.
În Consiliul European există o „bătălie” veche între integrarea aprofundată (federalism) și suveranism (Europa națiunilor).
Consiliul European nu adoptă legi. Legiferarea este în atribuțiile Parlamentului European și ale Consiliului UE. Consiliul European emite decizii, dar – lucru este extrem de important! – deciziile se iau doar în unanimitate. Oricare stat-membru, oricât de mic și neînsemnat ar fi, are drept de veto. Acest lucru arată că UE este o organizație de state suverane.
De mai mulți ani, se pune problema adoptării deciziilor din Consiliul European prin voința majorității statelor-membre. Această reformă a luării deciziilor este susținută puternic de Franța și Germania, care se consideră îndreptățite să dețină un rol mai important decât al altor state în UE.
Tema s-a acutizat de când premierul ungar, Viktor Orbán, refuză să participe la finanțarea comună europeană a Ucrainei aflate în război cu Rusia. Din când în când, și Polonia și Slovacia sunt surse de astfel tensiuni.
Premierul României e de acord cu renunțarea la suveranitatea națională!
Vorbind despre acest subiect într-un interviu publicat de ziarul francez Le Figaro, premierul Ilie Bolojan a declarat că votul în unanimitate la nivelul UE nu ar trebui menținut!
Nu e clar dacă premierul a exprimat o opinie personală, una politică, de șef al PNL, sau una care angajează România. Ideologic vorbind, declarația fragilizează liberalismul, care a avut mereu o componentă națională. Prin astfel de declarații, Ilie Bolojan se poziționează mai aproape de federalismul european, curent cultivat la noi de progresiști.
Indiferent însă de opiniile sale personale sau politice, premierul nu are mandat pentru angajarea României într-un astfel de demers. Poate testa reacția opiniei publice, poate strecura ideea aceasta în discursul său oficial, dar renunțarea la suveranitate nu se decide la Palatul Victoria. Și nici în vreun alt palat al puterii.
Oricâte sarmale ar înghiți gratis gurile propagandei, pentru renunțarea la suveranitate este nevoie de schimbarea Constituției. Iar pentru asta e nevoie de referendum!