Ziua internațională de conștientizare a autismului este marcată în fiecare an la 2 aprilie. Organizația Națiunilor Unite are în vedere creșterea gradului de conștientizare cu privire la Tulburarea de Spectru Autist (TSA) și necesitatea de a contribui la îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu autism, astfel încât acestea să poată duce o viață împlinită, ca parte integrantă a societății.
Autismul afectează milioane de oameni din întreaga lume, având impact asupra abilităților lor sociale, dar și asupra familiilor lor și a comunităților. Pentru 2026, ONU a ales ca temă „Autism și umanitate – Fiecare viață are valoare”.
Mama unui copil diagnosticat cu autism din Lunca Mărcușului a postat azi un mesaj emoționant pe această temă.
Îl redăm:
„E 2 aprilie… Ziua Internațională de conștientizare a autismului (și nu e o zi „frumoasă”… e o zi care doare.)
Nu am să vă spun cât e de greu sau cât e de frumos să ai un copil AUTIST, pentru că nu încape în cuvinte. Nu am să vă spun cât costă terapiile și TRATAMENTELE cât timp îți iau, cât din tine pierzi pe acest drum… Și nici cât de puțin primești de la un sistem care, de cele mai multe ori, își amintește de acești copii doar azi și doar prin diverse declarații politice, nu prin fapte, acțiuni concrete!
Nu am să vă spun ce salariu are un asistent personal, nici ce pensie primește un copil.
La fel, nu am să vă spun cum ți se explică, rece, că nu muncești în condiții „nocive”… și statul îți taie din salariul „exorbitant” acei 450 de lei ( adaos pentru condiții nocive de muncă) pentru că a sta 24 din 24 lângă un copil cu dizabilitate ar fi o vacanță fără stres, fără nervi și fără lacrimi.
Nu, azi nu vreau să mă plâng!
Pentru că, într-un mod ciudat, eu mă consider totuși printre cele norocoase. Pentru că pot să mai respir, din când în când… Dar sunt mii de mame care nu pot, mii de mame care nu mai știu cum e să fie doar „femeie ” nu doar luptătoare.
Știți, deseori îmi spun că Dumnezeu mi-a luat bucuria simplă de a mă bucura de copilul meu așa cum o fac alți părinți. Însă, în același timp, mi-a trimis oameni buni, oameni care apar exact atunci când simt că sunt la capătul puterilor și nu mai pot… când durerea stă să iasă în strigăt.
Nu am să vă spun că ACEST AUTISM COMPLEX CU TOATE LA PACHET m-a învățat iubirea — ar fi prea frumos spus și nu ar fi adevărat. M-a învățat altceva: ce înseamnă adevărata răbdare, rezistența, grija, durerea… și totodată puterea de a o lua de la capăt… iar și iar…
Sunt zile când dai tot — timp, bani, suflet… și nu vezi progres… și doare… doare până în oase.
Dar dimineața te ridici din nou și îți spui: „Poate azi… poate azi va fi mai bine. Poate va reuși, azi nu va plânge, poate azi vom trece mai ușor.”
Sincer să vă spun… nu aș fi vrut niciodată să știu ce înseamnă AUTISMUL. Nu aș fi vrut să trăiesc această realitate, pentru că doare…mă omoară încet, încet în fiecare zi… mă duce deseori la disperare. Însă asta e viața mea și în ea învăț, în fiecare zi, să nu renunț și să merg totuși mai departe.
Astăzi, noi, părinții copiilor autiști, nu vă cerem milă… vă cerem doar atât: să ne vedeți, să ne înțelegeți, să ne auziți! Și măcar din când în când… nu doar pe 2 aprilie… sau în campanii electorale să vă aduceți aminte de ei.
LA MULȚI ANI TUTUROR COPIILOR SPECIALI!
MULTĂ SĂNĂTATE ȘI PUTERE MAMELOR, SUNTEȚI CU ADEVĂRAT EROINE!
Oameni dragi, stimați colegi, cei care aveți copii BUCURAȚI-VĂ DE ODRASLELE VOASTRE SĂNĂTOASE, FIȚI SĂNĂTOȘI ȘI FERICIȚI ALĂTURI DE EI, EMPATICI ȘI BUNI!
DOAMNE AJUTĂ TUTUROR!”