UE pregătește „pașaportul de carbon”

Cu cât călătorește mai mult un cetățean, cu atât crește și poluarea asociată cu deplasarea sa dintr-un loc într-altul. Cele mai poluante sunt călătoriile cu avionul.

Ce face pașaportul de carbon?

În mod concret, alocarea cotei anuale de carbon per călător european va fi consemnată pe o cartelă. Amprenta medie anuală de carbon a unei persoane se apropie de patru tone. Însă, din rațiuni de mediu, această amprentă ar trebui să ajungă la maxim două tone de carbon anual, până în 2050. Echivalentul cu aproximativ două zboruri dus-întors între Europa și SUA.

Ideea unui pașaport de carbon presupune ca fiecărui călător să i se atribuie o cotă anuală de emisii pe care să nu o poată depăși. Aceste cote urmează apoi să raționalizeze călătoriile.

Amprenta medie anuală de carbon a unei persoane din Statele Unite ale Americii este de 16 tone, fiind printre cele mai ridicate rate din lume.

În Regatul Unit, acest indicator se situează la 11,7 tone, adică de peste cinci ori mai mult decât nivelul recomandat de Acordul de la Paris pentru a menține creșterea temperaturii globale sub 1,5 grade Celsius față de nivelurile preindustriale.

Un raport Intrepid Travel citat de CNN preconizează că vom vedea pașapoartele de carbon în vigoare până în 2040.

Ce măsuri au fost luate până acum?

Unele țări europene au început să ia măsuri pentru a reduce călătoriile cu avionul încă înainte ca pașaportul de carbon să fie oficializat la nivel comunitar.

Începând cu 1 aprilie 2023, în Belgia, pasagerii care zboară pe distanțe scurte și cei de la bordul aeronavelor mai vechi suportă taxe majorate, pentru a-i determina să ia în calcul forme alternative de călătorie.

Două luni mai târziu, Franța decide să interzică zborurile interne pe distanțe scurte, în situația în care aceeași călătorie poate fi făcută cu trenul în două ore și jumătate sau mai puțin.

O schemă similară se profilează la orizont și în Germania. Un sondaj YouGov a arătat că 70% dintre germani ar susține astfel de măsuri de combatere a schimbărilor climatice dacă ar fi disponibile variante de transport alternative, cum ar fi trenurile sau călătoriile pe apă.