Înainte de partide, să începem cu începutul și să folosim logica: democrația presupune că majoritatea decide prezentul și viitorul țării! Votând liber și corect (condiții fără de care alegerile nu mai sunt …alegeri!), poporul stabilește cine vrea (oameni și/sau partide) să îl conducă și în ce direcție vrea să meargă.
Așa arată partea simplă a lucrurilor. Alegerile se complică pentru că sunt nenumărate moduri de a influența alegătorii – de la articole în presă, la texte și imagini pe rețelele de socializare. Vecinul influențează și el, poștașul are și el o opțiune, părinții văd lucrurile într-un fel, tinerii plecați la muncă pe-afară – altfel. Mediul online e plin de susținători solemni ai unor cauze, partide, candidați. Toți sunt, mai mult sau mai puțin, surse de influență. Câtă vreme manifestările sunt corecte, legale, nimeni nu se supără. Atunci când apar ilegalități, intervin autoritățile care aplică legea.
Așa s-a întâmplat acum. CCR a anulat alegerile prezidențiale pentru că, așa cum scrie în documentele desecretizate ale CSAT, alegerile au fost viciate grav și suspuse unui atac din partea unui „actor statal străin de interesele României”. Alegerile parlamentare nu au beneficiat de același tratament. Așa că avem partide în Parlament, avem alianțe care să producă un guvern și avem speranțe că mandatul prelungit al dlui Iohannis nu va dura la nesfârșit.
Avem partide care nu pot produce un candidat la președinție din propria pepinieră, dar vor să rămână la putere.
Alegerile au stabilit două „blocuri” politice: suveraniștii și europeniștii. Știm ce declară și unii, și ceilalți. Cele două „blocuri” de partide au de pregătit candidaturile la alegerile prezidențiale. AUR are un candidat de serviciu în persoana lui George Simion, SOS – nu știm, Diana Șoșoacă nu are voie să candideze, iar POT așteaptă. Dacă autoritățile vor demonstra ilegalitățile din campania lui C. Georgescu, acesta nu va mai putea candida. Dacă nu, e posibil să-l vedem din nou candidând.
Europeniștii au inventat însă „candidatul unic”. Singurul candidat „bun”. Un independent. Au uitat că povestea candidatului unic a apus de 35 de ani. Aceste partide par să nu înțeleagă că nu poți ține electoratul captiv unei alianțe politice făcute înainte de primul tur al prezidențialelor.
Sigur, e dreptul oricui sa facă orice coaliție. Dar în acest caz, coaliția limitează opțiunile alegătorilor. De unde știe, de exemplu, staff-ul unui partid care susține un candidat că acesta va fi votat de proprii săi alegători? Dar de alegătorii altui partid?
Presupoziția de la care pleacă europeniștii este că există un pericol de ieșire din UE, NATO, Schengen.
Să acceptăm această presupoziție (deși e o doar o gogoriță, suntem și în UE, și în NATO, și de la 1 ianuarie 2025, și în Schengen). Ce facem în fața acestui pericol? Construim un candidat comun și obligăm lumea liberă românească să se oprească la el sau facem alegeri corecte și vedem care dintre candidați întrunește cele mai multe voturi ale lumii libere românești și îl sprijinim în turul al doilea?
În primul caz, mizăm pe un candidat pe care ni-l propun cetățeni ca dl Drulă, dl Ciolacu, dl Ciucă, dl Burduja, dl Kelemen și toți ceilalți. Sunt actori politici consacrați, îi cunoaștem, trăim pe pielea noastră consecințele faptului că sunt sau au fost la putere. Dar sunt actori politici de care lumea s-a cam săturat, după cum s-a văzut la parlamentare. Adaug că din rândul al doilea al acestei construcții rânjesc unii ca dl Bode, dl Stănescu, dna Clotilde, dna Turcan etc. Adică, oameni al căror suport electoral a scăzut vizibil. Un candidat comun al acestora nu ar fi decât un paravan care să acopere găurile din fundația politică a acestor personaje.
Varianta a doua înseamnă să mergem cu încredere să votăm, iar statul să se asigure că alegerile sunt corecte. Iar după ce trece primul tur, și europeniștii, și suveraniștii se pot regrupa. Acesta e rostul celor două tururi de scrutin. Se pot face orice înțelegeri după primul tur. Dar o înțelegere înainte de primul tur e incorectă și față de partide, și față de votanți. Iar povestea cu ieșirea din UE și NATO e fie prostie, fie manipulare. Cam așa cum a fost cu „actorul statal străin de interesele României” din documentele CSAT și goana după legionari… Un fel de: una vorbim și bașca ne înțelegem!