Duminică, congresul PSD a stabilit că partidul va susține candidatura lui Crin Antonescu la alegerile prezidențiale din luna mai. Cel mai mare partid din România alege astfel să nu aibă candidat propriu și să respecte înțelegerea cu PNL. O opțiune neobișnuită pentru social-democrați, dar anularea alegerilor trecute, creșterea lui Călin Georgescu și schimbările la nivel global determinate de noua administrație americană îi îndeamnă la prudență.
PNL pare nehotărât între două tipuri de funcționare: pe de-o parte, reformele cerute de noul lider, Ilie Bolojan, pe de altă parte, candidatura lui Crin Antonescu. Un tip deștept și versatil, dar divorțat de partid și de politică de foarte multă vreme. Pare că PNL nu are alte resurse umane compatibile cu o astfel de candidatură.
UDMR, ca parte a coaliției de guvernare, transmite că îl va susține pe Crin Antonescu și chiar le spune alegătorilor maghiari că acesta îi va apăra de extremiști. Practic, UDMR joacă, întocmai ca și PNL, pe o singură carte, sperând să rămână, astfel, la guvernare. PSD, la nivelul conducerii de partid, declară că susține acest candidat, dar acest lucru nu înseamnă că fiecare social-democrat îl va vota pe Crin Antonescu. Probabil mulți se vor îndreptă către Victor Ponta.
Pe acest lucru mizează Victor Ponta, fost partener de coaliție cu Crin Antonescu.
Victor Ponta și-a anunțat candidatura din fața sălii în care se desfășura congresul PSD. A vrut să facă acest anunț de pe scena congresului, dar nu i s-a permis. Coleg în fosta Uniune Social-Liberală (USL) cu Crin Antonescu, Victor Ponta a avut un traseu mult mai complex și mai dificil decât acesta. A demisionat după tragedia de la Colectiv, a fost cercetat penal, a trecut prin momente dure. Are un discurs mai degrabă suveranist și susține nevoia unei schimbări radicale.
Falimentul actualei clase politice a dus, paradoxal, la resuscitarea a două personaje care păreau că nu mai pot reveni în linia întâi a politicii. Oricum, cei doi sunt mai valoroși decât majoritatea liderilor lor de partid, vorbesc corect românește, vorbesc limbi străine, au absolvit școli adevărate.
Celor doi li se adaugă Nicușor Dan.
Tot independent, ca și Victor Ponta, dar cu un alt tip de electorat – mai elevat, care trăiește în mediul urban, care nu mai vrea un președinte provenit din partidele „clasice”, dar nici nu susține suveranismul promovat de Călin Georgescu și aliații săi. Și Nicușor Dan este un politician experimentat, călit în bătălii politice, absolvent de școală adevărată.
Sigur, cel mai mult contează în această competiție Călin Georgescu. El este favoritul nr. 1, cum se spune în tenis. Vehement contestat de o anumită parte a presei și de mulți intelectuali, Călin Georgescu este un impecabil produs de marketing. Spune ce vrea să audă fiecare. Sugerează conspirații acolo unde sugestia e plauzibilă. Spune lucruri care pot fi considerate cel puțin ciudate, dar care sunt pe placul auditoriului. Poate că publicul său nu e cel mai școlit, dar este, cu certitudine, cel mai numeros. Iar în alegeri contează doar numărul de voturi.
Și-au mai anunțat candidatura la președinție și alte persoane.
Ana Birchall (probabil, ca să nu o uite alegătorii), Daniel Funeriu (un tip considerat deștept de cei care agreează controlul video al bacalaureatului), Elena Lasconi (care are nevoie să își mențină capacitatea de negociere și, poate, să ceară ceva în schimbul unui ajutor în turul al doilea) și Gabriel Păun (un ecologist care cere bani pe toate canalele de comunicare online ca să apere natura din țară în timp ce el trăiește în străinătate).
Poate vor mai apărea și alți candidați, dar Antonescu, Ponta, Dan și Georgescu par să conteze cu adevărat în această viitoare competiție electorală. Partea bună e că avem patru candidați care nu pot fi acuzați de prostie. Sau că nu au școală.
Partea interesantă a lucrurilor este că România e pregătită să funcționeze și în variantă „proeuropeană”, și în variantă „suveranistă”. Iar cele două variante au un numitor comun: PSD. Indiferent de rezultatul prezidențialelor, social-democrații vor face parte din oricare variantă de guvern.