Problema supermarketurilor ocupă, de câteva zile, agenda publică din România. Cu boicot sau nu, un lucru e cert: micii producători se confruntă de ani buni cu o competiție neloială din partea supermarketurilor, care oferă prețuri mai mici și o gamă mai largă de produse. Piețele din marile orașe au devenit, la rândul lor, extensii ale supermarketurilor. Dar, mai sunt locuri unde găsim ceea ce numim „produse locale”, pe care toată lumea le iubește. Sunt produse care se fac de generații în unele familii din mediul rural, sunt gustoase și sănătoase. Un exemplu: în Brașov, în piața Astra, găsim brânză „adevărată”. Ea provine din ferma familiei Solomon din Zăbala.
Pe vremuri, ciobanii de aici, din Zăbala, din Covasna, erau prin toată țara
Ion Solomon avea 11 ani când a plecat la stână la unchiul Nicușor. S-a dus din Zăbala tocmai lângă Perșani, în Făgăraș. Era singurul băiat din cei șase copii și nu mai avea stare să stea acasă, cu cinci surori. De atunci muncește fără încetare. Dacă nu l-ar supăra mâinile, parcă tot mai grele și țapene, ar face mai mult.
Ion Solomon e printre cei mai cunoscuți fermieri din Zăbala și din județ. Are sute de oi, vaci, purcei, o gospodărie cu tot ce trebuie. E un om înalt, care se ține bine la cei 72 de ani împliniți în ianuarie.
„Pe vremuri, ciobanii de aici, din Zăbala, din Covasna, erau prin toată țara, pentru că erau vestiți la oi. Când a venit unchiul Nicușor la noi – era un om ca lumea, om de oi – atâta m-am rugat de el să mă ia și pe mine… că mama i-a zis <<Du-l, dacă vrea să se ducă. Du-l… >> M-am dus, am stat o vară și apoi iar, în fiecare an. Nici nu terminam școala și plecam!”, ne povestește nea Ion Solomon începuturile lui la „ciobănie”.
Cu timpul, a crescut și a strâns bani. Și-a luat loc de casă, tot în Zăbala, loc de unde îi erau și bunicii, și părinții. Era o grădină pe locul unde e azi casa cea frumoasă, cu etaj și flori în curte. Are și grădină, în spate, are și găini și o pivniță cu de toate. Plus ferma. Ce nu are nea Ion? „Totul făcut cu mâinile mele, din muncă”, ne spune.
Cea mai de preț avere? Familia.
Are doi copii și șapte nepoți. Cel mai mic, Zian Ioan, stă mult pe la bunicul. Se joacă și doarme pe cojocul cel uriaș din lână de țigaie și e un copil fericit.
Zian nu e un nume de „fițe”, cum ar putea crede unii. Vine de la prenumele părintelui Arsenie Boca, de dinainte să devină călugăr.
Piticul se simte ca peștele în apă printre oi, câini și purcei. Bunicul îl învață mereu câte ceva. Dacă cumva cel mic trage un câine de ureche, bunicul îi spune să nu facă asta, ci să fie bun cu animalele. „Acuma fă-i gigea!”
E o muncă grea dacă nu îți place
Cam 800 de oi și peste 250 de miei sunt în acest moment la ferma familiei Solomon din Zăbala. E greu cu ciobanii, tot mai greu. Au tot avut de prin Vrancea, dar și aceia sunt în vârstă și nu știi cât or mai putea să vină. E greu cu lâna, că n-o caută nimeni și tunsul oilor costă. Și e greu cu perioadele în care oile nu dau lapte… De aceea, au și vaci și purcei.
„E o muncă grea dacă nu îți place. Dacă îți place, nu e grea”, spune nea Ion despre viața la fermă.
A făcut cele opt clase obligatorii, s-a întors la oi și apoi s-a dus în armată. A avut noroc! „Am făcut armata la Sfântu Gheorghe, la Vânători de munte. Și-acolo au știut că-s cioban și unitatea avea oi. Și după ciclul unu, de instrucție, m-au trecut la oi”. După armată, s-a întors tot la oi, la unchiul Nicușor, pentru alți câțiva ani.
„Și după aia am luat stână. Să fiu eu șef”, spune, mândru. Avea 25 de ani când a pornit pe cont propriu.
Ce faci la stână?
„Vara te trezești la 4 dimineața, mulgi, faci cașul, pleci cu oile. Iară vii. De trei ori pe zi le mulgi. Iarna trebuie să stai de ele, că fată. Ai permanent ce face”.
Cât despre condiții și confort… „Cum ți le faci, așa le ai. Dacă ești om gospodar acasă, ești și acolo”, spune, înțelept, nea Ion.
La 28 de ani s-a căsătorit, cu o fată de cioban. Sunt împreună și azi, iar la toamnă împlinesc 44 de ani de când au spus „Da”.
Momentul „Poșta”
La un moment dat, lui nea Ion i s-a luat de ciobănie.
„Mi-am oprit doar 15 oi și m-am angajat la Poștă. Dădeam pensii, adunam banii pentru televizor și radio, duceam scrisori, ziare. Am ținut-o așa vreun an jumate. Nu era bine, nu îmi plăcea. Era mai ușor, dar mi se părea plictisitor. M-am întors tot la oi”.
Din laptele oilor, familia Solomon face caș, brânză frământată, telemea, urdă dulce. Produsele lor se vând în Brașov, în magazine specializate. Vând în cantități mari, nu cu kilogramul.
La fermă au și vaci și purcei. Pentru că oile, din septembrie și până la Paște, nu mai produc lapte. Dacă ar fi doar ele, ar fi o perioadă fără niciun câștig. Plus că oaia dă lapte mult la început. Apoi, cu fiecare lună, tot mai puțin.
Următoarea generație
Dacă Zian cel mic dă semne că îi plac oile, că doar stă mai tot timpul cu tati și bunicul printre ele, ceilalți nepoți ai lui nea Ion au alte proiecții de viitor. Un nepot care are acum 12 ani ar vrea să facă școala de pădurar. Una dintre nepoate ar vrea să devină educatoare. Iar surorile lui Zian au prins drag de muzică și cântă… Dar una dintre ele vrea să devină… polițistă. Au avut la școală un moment în care o agentă din IPJ Covasna a făcut o acțiune de prevenire și i-a plăcut mult de ea. I-a plăcut cum a vorbit, clar și simplu, pe înțelesul lor, i-a plăcut uniforma și, mai ales, sentimentul de încredere pe care îl inspira. Iar cea de-a doua are în plan să devină medic veterinar.
Ferma e azi pe mâine bune. Fiul lui nea Ion, Nicolae, e zootehnist cu diplomă. Se ocupă de toate, că doar a crescut cu ele.
Peste ce a făcut bătrânul, el a mai adăugat, a dezvoltat. Are utilaje, o mică moară, desfacere pentru produse. A moștenit nu doar hărnicia de la părinți, ci și cum să trăiești cu rost și frumos. La sărbători poartă, cu soția și copiii, haine populare și țin datinile, așa cum au făcut dintotdeauna ai lui…
Din casa lui nea Ion nu lipsesc jucăriile sau dulciurile, semn că mereu vin nepoții pe-acolo. Și de câte ori vin, mai întinerește un pic. Îi râd ochii, mulțumit. Cât despre ce le rezervă viitorul celor mici… greu de spus: „Ce-a fost, am văzut. Ce-o veni, om mai vedea” – e vorba lui.
