La 37 de ani de la revolta anticomunistă de la Brașov, Asociația „15 noiembrie 1987” organizează o serie de evenimente care păstrează vie în memoria publică acea zi de mare curaj.
Astfel, manifestările dedicate zilei de 15 noiembrie înseamnă, în 2024, proiecția filmului „Doi ani prea devreme”, urmată de dialoguri între membrii Asociației și cei care au vizionat pelicula, inclusiv elevi. Mai înseamnă o slujbă religioasă, cu depuneri de coroane și un eveniment la Centrul Cultural Apollonia, unde de asemenea vor avea loc discuții despre evenimentele din 1987. Sâmbătă are loc Crosul 15 noiembrie 1987, care pornește din fața Secției 440 a fabricii Roman SA. Crosul are deja o tradiție de 35 de ani și urmează traseul parcurs de manifestanții revoltei anticomuniste din 15 Noiembrie 1987: plecarea din fața fostei uzine „Steagu’ Roșu“ (Autocamioane Brașov), exact din fața Secției 440, și sosirea în zona Prefecturii Brașov. Oameni de toate vârstele participă an de an la acest eveniment special. Sâmbătă vor fi aliniați la start 1.300 de sportivi amatori sau profesioniști, adulți sau copii.
O picătură ce a umplut un pahar
Pentru cei care nu știu sau nu-și amintesc, pe 15 noiembrie 1987 a izbunit o revoltă a muncitorilor de la uzina de autocamioane „Steagul Roșu” din Brașov. Revoltă care a atras apoi oameni de pe toată platforma industrială și nu numai.
Totul a pornit pe 14 noiembrie 1987, la Secția 440 „Matrițe” a întreprinderii de autocamioane. Era zi de salariu, iar muncitorii au primit doar jumătate din drepturile lor bănești. Pe fluturașii de salariu, în dreptul rubricii „Rețineri” era scris cuvântul „social”. Fără să fie organizați dinainte, muncitorii au decis să nu mai lucreze, iar schimbul de noapte nu mai a pornit utilajele. La ora 7.00 au sosit și muncitorii din schimbul I, iar starea de agitație și protestele s-au amplificat. Au spart geamurile sediului administrativ al uzinei, iar în jurul orei 8.00 circa patru mii de muncitori erau adunați la porțile acesteia. În jurul orei 11.00 ei au luat hotărârea să meargă la sediul Comitetului Județean al PCR, ca să se facă ascultați. La ieșirea din întreprindere, majoritatea protestatarilor ezită și se retrag, iar coloana care pornește spre Consiliul Județean al P.C.R. este alcătuită doar din circa 400 de oameni.
De la „Vrem mâncare” la „Jos Ceaușescu”
Inițial demonstranții au scandat revendicări sociale: „Vrem mâncare și căldură!”, „Vrem banii noștri!”, „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină și căldură!” și „Vrem pâine fără cartelă!”. În dreptul Spitalului Județean, ei au cântat imnul revoluției de la 1848, „Deșteaptă-te, române!”. Ajungând în centrul orașului, coloanei de manifestanți i s-au alăturat mii de muncitori de la fabrica Tractorul Brașov, fabrica Hidromecanica, elevi, studenți și alți locuitori. Din acest moment, protestul s-a transformat într-unul politic, iar oamenii au susținut ulterior că ar fi scandat sloganuri precum „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Jos dictatura!” sau „Jos tiranul!”. Au ocupat sediile Comitetului Județean și Primăriei Brașov, aruncând în piață portretele lui Ceaușescu și alimente de la cantina Partidului, bine aprovizionată.
Delicatese pentru conducerea partidului
Cei care au pătruns în clădirea Comitetului de partid au găsit acolo produse care azi nouă ni se par firești și le vedem peste tot, dar care în acea perioadă erau considerate delicatese: salam de Sibiu, cașcaval, banane, portocale, Pepsi. România trăia pe cartelă, iar 99% din populația din orașe o ducea greu, în lipsuri crunte.
Protestatarii furioși au distrus mobilier, aparatură, au spart geamuri și au agresat și membri ai nomenclaturii brașovene. Au incendiat tot ce amintea de regimul comunist, iar un rug uriaș, alcătuit din înregistrări de propagandă și documente de partid, a ars ore bune în piața din centrul Brașovului. La sosirea serii, forțele de Securitate și armata au înconjurat zona centrală a orașului și au împrăștiat prin forță revolta. Au fost folosite inclusiv gaze lacrimogene, câini și mașini blindate.
„Cazuri de huliganism”
Circa 300 de protestatari au fost arestați. Totuși, deoarece regimul ceaușist a ales să trateze protestele ca pe „cazuri izolate de huliganism”, sentințele nu au depășit trei ani de închisoare fără privare de libertate, o sentință relativ moderată în codul penal comunist. Instanța a cerut însă executarea pedepselor la locul de muncă și deportarea din oraș a celor condamnați. După 1990 au putut fi documentate de către cercetători circa 100 de sentințe în Brașov, în timp ce alți manifestanți au fost condamnați în urma unor procese ținute pe tot teritoriul României.
Foto: memorialsighet.ro, Asociația „15 noiembrie 1987”, Crosul „15 noiembrie 1987”