Înalte fețe bisericești, episcopi, preoți, călugări și chiar starețul Mănăstirii Dervent din Constanța vor fi duminică, 3 august, la Valea Mare. Vor avea loc două evenimente: sfințirea bisericii și slujba de pomenire a ctitorului Mănăstirii, arhimandrit Gheorghe Avram. Pe 9 august se împlinesc 14 ani de la trecea sa la Domnul.
O minune și o misiune
Originar din comuna Valea Mare, părintele Gheorghe Avram și-a început viața de călugăr în Tulcea, la Mănăstirea Cocoșu, la 24 de ani. A fost, pe rând, chelar, şofer, apoi econom al lăcașului de cult.
Dar cum a a ajuns călugăr?
A ajuns la mănăstire după ce a trecut printr-o boală gravă și s-a vindecat miraculos… Era pe vremea comunismului, iar mama lui, disperată că îl pierde, a fugit la Mănăstirea Cocoșu să se roage și să ceară îndurare de la Dumnezeu pentru fiul ei. Starețul i-a dat o sticluță cu mir și i-a spus să îl ungă, dar fără să o vadă cineva. Era interzis pe vremea aceea…
Starețul Ignatie a detaliat, pentru Formula As, povestea spusă de părinte:
„Părintele stareț Gheorghe ne-a povestit într-o noapte de Paște, după slujba de Înviere, cum a fost vindecat în chip minunat în tinerețe. Ne-a spus că, în noaptea când și-a revenit, după ce fusese uns de mama sa, cu mirul de la Mânăstirea Cocoș, a văzut aievea cum a intrat în salon o femeie tânără. Avea în mână o seringă și i-a spus – «Până aici cu boala ta! Te vei vindeca, pentru că ai de îndeplinit o misiune pe pământ.» Și de atunci și-a revenit. A plecat din spital și s-a călugărit la Mânăstirea Cocoș.
Apoi, de acolo, în anul 1991, a fost trimis să refacă Mânăstirea Dervent. Derventul era o ruină când a venit părintele Gheorghe, iar geamurile de la paraclisul crucilor de leac erau bătute în cuie de comuniști. Ani de zile a trudit părintele, ridicând Mânăstirea Dervent. Era foarte iubit în toată Dobrogea, cu greu a fost lăsat să plece.
A venit aici singur, când s-a înființat Episcopia Covasnei și Harghitei, așezată sub sceptrul marelui episcop Ioan Selejan, astăzi mitropolitul Banatului. Nu a adus cu sine nimic, nu și-a luat niciunul dintre ucenicii de la Dervent, ca să nu strice obștea de acolo. A venit cu mâna goală și a ridicat tot ce vedeți”, spune starețul Ignatie.
Amintiri de la Dervent
Cei de la Mănăstirea Dervent păstrează vie și azi amintirea părintelui Gheorghe Avram.
„S-a arătat de la început a fi serios, smerit şi harnic. Pentru meritele sale deosebite, a fost călugărit şi mai apoi hirotonit întru ieromonah. Pe 17 septembrie 1991, după şapte ani, părintele Gheorghe Avram a primit ascultarea de stareţ la Mănăstirea Dervent, având sarcina de a continua lucrarea deja începută de părintele Elefterie”, se arată pe site-ul Mănăstirii Dervent.
Actualul stareţ, Pr. Andrei Tudor, când a venit pentru prima dată la Mănăstirea Dervent, la 28 septembrie 1991 „în recunoaştere”, a găsit doar 5 vieţuitori, inclusiv pe Ierom. Gh. Avram, care era stareţ de 10 zile.
„În puţin timp, stareţul Gheorghe, om tenace şi muncitor dar şi cu dragoste de mănăstire, va forma o obşte care în 1993 număra 24 de vieţuitori. Cu frați inclusiv din județul Covasna.
Părintele Gheorghe a strâns în jurul său o obşte tânără. Și, în pofida dificultăţilor financiare, la 1 august 1993 a demarat lucrările pentru construirea unui ansamblu de clădiri ce urmau a adăposti stăreţia, chiliile, trapeza şi arhondaricul. Prin dăruire şi muncă neobosită, părintele Gheorghe a reuşit să procure materialele de construcţie necesare, şi, de câte ori timpul îi permitea, dădea şi o mână de ajutor muncitorilor şi fraţilor care lucrau la ridicarea clădirii. Atât faţă de părinţi şi fraţi cât şi faţă de credincioşi, părintele Gheorghe şi-a arătat firea generoasă, deschisă, plină de viaţă, gata oricând să ajute; îi mângâia pe cei în nevoi, fiindu-le tuturor duhovnic, frate sau prieten”.
A cerut să vină acasă
În vara anului 1998, părintele Gheorghe Avram a cerut binecuvântarea Arhiepiscopului Tomisului de a se întoarce la locul său natal, Valea Mare. Voia să ridice aici o mănăstire, „spre slava Ortodoxiei”.
„A început din acel an o acţiune deloc uşoară, într-un mediu ostil, dominat de culte protestante, lucrare pe care însă a îndeplinit-o exemplar, înălţând pe acele meleaguri, cu multă osârdie şi dăruire, o mănăstire cu care Episcopia Covasnei şi Harghitei se poate astăzi mândri”.
Cei care l-au cunoscut și-l amintesc ca pe un vrednic slujitor al lui Dumnezeu şi un iubitor al aproapelui ce-şi împărtăşea bucuriile şi izbânzile „cu o vervă de copil”. Unul dintre ei este actualul stareț de la Dervent, care va fi prezent duminică la Valea Mare. I-a fost mână dreaptă ani buni părintelui Avram și nu ar putea lipsi de la slujba de pomenire a acestuia…
Mănăstirea cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, din Valea Mare a fost înfiinţată în anul 1998.
Este anul în care părintele Avram primeşte aprobarea de transfer de la Mănăstirea Dervent, din Episcopia Tomisului, în Episcopia Covasnei şi Harghitei.
Preasfinţitul episcop Ioan Selejan a sfinţit, pe 10 septembrie 2000, locul destinat construirii viitoarei mănăstiri, pe un teren ce a aparţinut familiei părintelui Avram, la care s-au adăugat donaţii din partea unor consăteni.
Prima construcţie din ansamblul mănăstiresc de la Valea Mare este bisericuţa din lemn, construită în stil maramureşean chiar de o familie de maramureşeni, Mihai Corjuc, şi sfinţită de Preasfinţitul Ioan în 1999, se arată pe site-ul Episcopiei Covasnei și Harghitei.
În anul 2000 încep lucrările pentru celelalte corpuri de clădiri: corpul de chilii, trapeza şi arhondaricul; paraclisul de iarnă şi biserica mare, lucrări care vor fi finalizate în cea mai mare parte în 2004. În perioada 2004-2009, cu sprijinul credincioşilor din zonă, al Patriarhiei Române şi al Ministerului Culturii şi Cultelor, cu osteneala vieţuitorilor şi a părintelui stareţ, sub supravegherea şi îndrumarea Preasfinţitului Ioan, continuă lucrările de construcţii şi finisaje. Între anii 2008-2009, se execută lucrările de pictură la Paraclisul cu hramul Sf. Gheorghe, pictură frescă în stil bizantin, iar în luna iunie 2009, începe pictura în biserica mare.
„Un zâmbet care nu se stingea niciodată”
Înainte ca mânăstirea să fie gata, veneau la părintele Avram o mulțime de credincioși din toată țara. Pe toți îi primea cu drag și-i punea la masă, afară, sub soare, povestește starețul Ignatie.
„Avea pe față un zâmbet care nu se stingea niciodată. De la el am învățat răbdarea și bunătatea. Cea mai mare bucurie e să vezi că omul care vine la mânăstire abătut pleacă acasă fericit. Părintele trăia simplu. Cui venea la Valea Mare pentru întâia oară și-l căuta pe stareț nu-i venea să creadă că este el. Era un om foarte simplu, foarte modest. Îi omenea pe toți. Și era un om vesel. Niciodată nu l-am auzit spunând că nu mai poate”.