O analiză realizată de Deutsche Welle (DW) și semnată de Sabina Fati încearcă să dea un răspuns la întrebarea din titlu. Iată câteva paragrafe (textul integral – aici):
Bucureștiul nu vrea să-i aducă pe maghiari de partea sa, iar când diplomația română a spus că nu și-a dat acordul pentru derularea pe mai departe a investițiilor ungare în vestul țării se înțelege că ele vor fi blocate.
„Nu a fost încheiat niciun acord bilateral, la niciun nivel, între România și Ungaria, pentru derularea de către statul ungar de programe de finanțare pe teritoriul României”, se arată într-o declarație a Ministerului de Externe pentru G4media.
Ministrul ungar al Construcțiilor și Investițiilor, János Lázár, a spus la finele anului trecut, când a făcut o vizită la București că, începând din 2010, Guvernul Ungariei i-a sprijinit cu aproape un miliard de euro (995,24 milioane euro) prin diferite investiții și programe pe maghiarii din Transilvania.
De ce vrea România să blocheze investițiile ungare în vestul țării?
Principalul argument al părții române se referă la faptul că etnicii români n-ar avea condiții egale cu cele ale maghiarilor când participă la licitațiile organizate de Ungaria prin Fundația Pro Economica. Nu e clar deocamdată dacă în competiție au participat și majoritarii și dacă pe criteriu etnic ar fi fost declasificați. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) nu pare să fi avut astfel de plângeri.
O parte semnificativă din fondurile oferite de Ungaria au fost folosite pentru repararea unor clădiri de patrimoniu aflate în administrarea bisericilor maghiare, pentru construirea de creșe, modernizarea grădinițelor și școlilor, pentru investiții în universitățile de limbă maghiară, dar și pentru agricultori și mici companii agricole, care plătesc taxe și impozite statului român.
Decizia Ministerului de Externe de blocare a investițiilor destinate comunităților maghiare pare lipsită de logică.
În fond, banii rămân în țară și intră în malaxorul care ajută la creșterea economiei românești. Cum spunea și eurodeputatul liberal Rareș Bogdan, „nimeni nu pleacă cu Ardealul în spate, iar investiţiile vor rămâne pe teritoriul naţional al României şi în statul suveran român”. De asemenea, Allen Coliban, primarul USR al Brașovului, a arătat că „în comunităţi nu avem cu adevărat probleme etnice, dar periodic se pun paie pe foc pe teme de genul acesta. Dacă ne uităm la final, sunt bani investiţi în comunităţile din România, de care toţi membrii comunităţii beneficiază”.
Pare să fie însă mai degrabă o autoizolare față de România și o includere în spațiul cultural și mediatic ungar. De ce?
Fiindcă Parlamentul Ungariei a votat în 2011 un plan intitulat „Politica națională maghiară – cadrul strategic al politicii naționale” prin care își propune reunificarea și reconstrucția națiunii maghiare în Bazinul Carpatic, în vreme ce România nu are și nici nu a pus vreodată problema unei Strategii naționale prin care să-i convingă pe maghiari că sunt la fel de importanți ca majoritarii.
Bucureștiul nu face niciun fel de eforturi pentru a le demonstra că investește în comunitățile maghiare, deși sunt multe exemple, de pildă, Spitalul Județean din Miercurea Ciuc, a cărui modernizare a costat 240 de milioane de euro.
Liderii români se feresc să se laude cu astfel de realizări fiindcă din punct de vedere electoral nu le aduc puncte și votanți, iar fruntașii UDMR s-au aliniat demult cu guvernul Viktor Orban și nu se mai pot dezlipi de el, așa că ei preferă să tacă decât să promoveze guvernul din care fac parte.
Blocarea investițiilor ungare în Transilvania nu folosește României, întoarce și mai mult comunitățile maghiare cu fața spre Budapesta și împinge voturi în bazinul AUR. Decizia Ministerului de Externe de la București nu rezolvă o problemă, ci adâncește o falie.