Festivalul Sepsi Tabakó s-a născut anul trecut. Organizatorii i-au spus „festival urban”. Are loc în clădirile și în curtea fostei fabrici de țigarete din Sfântu Gheorghe. O clădire industrială cu valoare de patrimoniu.
Tabakó. Un brand al orașului.
Trotuarul e inscripționat din loc în loc cu vopsea. Să nu greșești drumul spre Tabakó. La intrare, tineri cu ecusoane și tricouri personalizate. Afișe mari. Tabakó și sponsorii. Numele devine încet-încet un brand al orașului.
Cumperi bilet și primești o brățară care îți permite accesul pentru o zi sau pentru toate cele trei zile ale festivalului. Depinde cât plătești. 90 de lei pentru o zi. 250 de lei un abonament pentru toată perioada. 69 de lei un abonament în camping. Sunt și bilete VIP. Pare mult, dar după ce intri, vezi că nu e scump. Merită.
Ce se întâmplă la festival?
O grămadă de lucruri. Ateliere de artă. Portrete pop-art. Concerte. Colț de lectură. Conferințe de tot soiul. Din nou, muzică. Sport – arte marțiale, aruncarea mingii la coșul de baschet, badminton, hochei, foosball. Și mai sunt și alte sporturi. Dezbateri pe teme de lecturi. Pe teme sociale. Ateliere pentru copii. Târg de meșteșuguri. Și alte concerte.
Fac o fotografie cu un panou de țigări Snagov. Un domn amabil mă lasă să îl fotografiez. Poartă un tricou pe care e imprimat un pachet de Carpați. Zâmbește.
Faci un tur al curții mari, cu multe clădiri vechi și te simți bine. Energia tinerilor îți face bine. Conceptul de regenerare urbană are un nou sens. La fel – cel de reinventare a evenimentelor dedicate mai ales tinerilor.
Am văzut în Berlin ceva asemănător. Clădiri industriale abandonate devenite spații pentru evenimente artistice de tot felul. Dar Berlinul e un oraș foarte mare. Regenerarea urbană arată altfel.
Festivalul Sepsi Tabakó din Sfântu Gheorghe este un admirabil exercițiu de libertate.
Libertatea înseamnă și exprimare liberă, și reguli. Și cultură, cunoaștere, rațiune, dar și concerte în care publicul dansează și cântă cu trupele de pe scenă. Am văzut zeci de voluntari gata să te ajute, paznici în uniformă care au grijă să nu se întâmple nimic rău. Două mașini de salvare pregătite de intervenție. Multe coșuri de gunoi. Un loc foarte curat.
Dar cel mai mult m-a impresionat atmosfera. Mi-ar fi plăcut să existe și pe vremea mea un astfel de festival. Nu Cântarea României, nu Cenaclul Flacăra, nu Daciada. Le-am trăit pe toate acelea. Dar sentimentul de libertate pe care l-am simțit pe aleile fostei fabrici de țigarete nu are egal. Oricât ar cârti revanșarzii de serviciu, festivalul Sepsi Tabakó din Sfântu Gheorghe este o dovadă a faptului că lumea noastră s-a schimbat în bine. Și continuă să se schimbe în bine.
