În fiecare zi, la „La Robi Café” din Sepsi Value Centre, cafeaua vine la pachet cu ceva ce nu apare în meniu: o vorbă bună, un zâmbet și sentimentul că ești așteptat. În spatele acestei atmosfere se află Molnár Róbert, un tânăr de 25 de ani, student în ultimul an la Drept, antreprenor și barista care a câștigat, cu peste 1.000 de voturi, premiul Best of Sepsi 2025, la categoria lucrători în domeniul ospitalității.
Povestea lui nu este doar despre cafea, ci și despre curajul de a continua când, în pandemie, încasările erau aproape inexistente. Este despre nopți nedormite, despre o familie care a spus „suntem lângă tine, orice ar fi” și, mai ales, despre legătura indestructibilă cu fratele său geamăn, Lajos, sau Lala, cum i se spune, care i-a devenit partener în afaceri. Robi vorbește simplu și sincer, exact așa cum își întâmpină clienții în fiecare zi, la micuțul stand de cafea de pe galeria mall-ului din Sfântu Gheorghe.
Cine este Robi? Povestește-mi puțin despre tine, fratele tău și familia voastră.
Sunt un băiat simplu, dar cu vise mari. Mereu am mers pe principiul că prin luptă și prin muncă, cu stres, fără stres, cu avantaje, fără avantaje, odată și odată, tot o să ajungi acolo unde îți dorești și unde îți propui.
Am un frate geamăn, dar mai mare decât mine. Cu 2 minute! Mai avem o soră, ea este mult mai mare decât noi.
Lala și cu mine suntem ca o cireașă întreagă, mereu împreună.
Ne ciocnim amândoi de probleme, facem schimb de experiențe, învățăm unul de la altul. Familia noastră a fost întotdeauna lângă noi, ne-a susținut atât financiar, cât și moral, mereu cu încredere. Părinții ne-au zis „faceți ce vreți, noi suntem lângă voi!”, și asta cred că este cel mai important lucru. Ne-au dat putere să trecem peste toate greutățile.
Business-ul nostru este unul care, sincer, nu mă așteptam să ne aducă până la nivelul acesta. Totul a început în perioada pandemiei, când aveam încasări foarte mici, lumea era nevaccinată, nu putea să intre în mall, dar am mers la risc. Ieșeam noi cu cafeaua în fața mall-ului, să livrăm comenzile. Chiar și așa, aveam încasări foarte mici. Ne gândeam cum să facem să trecem de la o zi la alta, să ne plătim chiria. Am zis, însă, că mergem înainte. Și uite că, în prezent, suntem unde trebuie să fim.
În paralel cu afacerea, sunteți și studenți. De ce ați ales Facultatea de Drept și cum reușiți să le îmbinați pe cele două?
Da, suntem la Facultatea de Drept, ultimul an, în Brașov, ne pregătim de licență. Am ales studiul cu frecvență redusă, ca să ne putem împărți cu munca.
Facultatea o fac pentru că așa îmi doresc eu.
Nu cred că voi schimba domeniul, dar acumulez niște cunoștințe. Nu se știe pe unde te mai poartă viața și, „antreprenor cu studii” nu sună rău.
Nu e ușor, dar studiez și la muncă, până mai apare un client. Deci, dacă vrei, se poate!
Cum vă schimbați turele? Voi doi nu prea vă puteți petrece timpul împreună.
Acesta este singurul impediment, din păcate, dar găsim soluții. Avem prieteni care ne mai ajută și ne mai țin locul, deoarece între timp mai avem și facultatea, și examene și neapărat trebuie să fim împreună. Cu concediile este puțin mai complicat, că trebuie să ne acoperim turele unul altuia.
Dar așa, în caz de evenimente la care trebuie să ajungă unul din noi, sau poate în caz de boală, că se mai întâmplă și asta, ne schimbăm. Și când nu sunt fizic la muncă, tot muncesc, că avem și comenzi online, la teatre, la farmacii… găsim de lucru!
Cum ți-a venit ideea de a deschide o cafenea și de ce tocmai într-un mall, unde chiriile sunt mai mari?
Nu toată lumea știe, dar la început, insula pe care o avem acum a fost a mătușii noastre, iar eu am fost angajat acolo. Pe timpul pandemiei, ea s-a sfătuit cu mine dacă să închidă sau nu. A lăsat apoi afacerea pe mâinile mele, pentru că a văzut că mă descurc și că interacționez foarte bine cu oamenii.
Și atunci, am spus „acum ori niciodată!”.
Știam că în mall chiriile sunt mari, dar, totodată, este și trafic. Pentru că în weekend-uri lumea unde merge? Dacă plouă, dacă ninge, „hai să bem o ciocolată caldă!” „Unde?” „Hai la mall!” „Hai să mâncăm!” „Unde e mai ușor?” „La mall!”
Inițial am funcționat cu franciză pe Hello Donuts, apoi 5 To Go. Le mulțumesc acestora, cu ocazia aceasta, a fost frumos. Dar am schimbat apoi și numele și logoul cu „La Robi Cafe”, și, de când cu această schimbare, am simțit că merge și mai bine și că tot atrag mai multă lume. „Unde mergem să bem cafea?” „Hai la Robi!” „La cine mergem?” „Hai la Robi!” De aici a apărut și noul nume al standului.
Ce făceai înainte să începi acest business?
Am terminat liceul în 2019 și până să mă apuc de facultate, un an mai târziu, am lucrat la o benzinărie, până am citit în ziare că se deschide mall-ul la noi și m-am dus să muncesc la mătușa mea. Lala a început primul job tot în mall, doar că la colegii noștri de la Vodafone, unde a stat cam un an de zile. Noi aveam standul chiar vis-a-vis de ei. N-am scăpat unul de altul, nici acasă, nici la muncă, nicăieri. (Râde)
După ce a trecut pandemia și am văzut că am dat totul și tot nu se mai poate cu mătușa, am vorbit cu Lala și am zis „hai, dă-ți demisia și hai să facem noi doi afacerea!”
A fost cafeaua o pasiune veche sau a apărut pe parcurs?
A apărut pe parcurs.
Sincer, nu știam nimic despre cafea.
Dar când am făcut demersurile pentru deschiderea insulei, am luat legătura cu cei de la 5 To Go și ne-au ajutat să facem un training în București. A ținut vreo 8 ore în care am făcut cafea „la greu”. Cum să faci diferite modele, diferența dintre spumă, lapte, temperatura, extracția corectă a cafelei, cum să cureți corect aparatul… Detalii, dar care sunt foarte importante.
Ai avut momente în care ai vrut să renunți? Ce te motivează să mergi mai departe?
Am avut un singur moment în care am vrut să renunț. Am simțit că am clacat. Dar ce m-a făcut să nu mă las și să mă ridic și să lupt în continuare a fost susținerea, feedback-urile clienților. „Robi, este doar o perioadă, o să treacă! Ridică-te și luptă, pentru că noi așa te știm!” Și mi-au încărcat bateriile și nu m-am lăsat.
Ce crezi că face cafeneaua ta să meargă atât de bine? Contează mai mult produsul, experiența sau oamenii?
Din ce am citit din comentariile la postările de pe rețelele de socializare, cred că noi suntem „cheia”.
Venim cu chef bun la muncă, și cu un anume „vibe”, o energie bună.
Dacă faci din pasiune ceva, cheful vine de la sine. Încercăm să inspirăm oamenii care poate merg la muncă fără chef, dar vin la noi, schimbăm o vorbă, mai facem o glumă, și altfel pleacă de la noi. Detaliile fac diferența. „Esențele tari se țin în sticluțe mici”, zic eu mereu.
Cum ai atras primii clienți?
Cred că de la fostul loc de muncă, de la benzinărie. Prima clientă a fost chiar fosta mea șefă de acolo. Apoi șeful, foști colegi. Am lucrat acolo un an de zile, suficient cât să cunosc alți clienți, cărora să le spun că schimb locul de muncă. Și tot așa, cu pași mici, dar siguri.
Ce feedback de la clienți te-a surprins cel mai tare?
Sunt multe, dar m-a atras comentariul unei cliente. Mi-a scris, dar m-a și sunat, a început să plângă, mi-a spus că a emoționat-o discursul de la Best of Sepsi, că am meritat premiul și că vibe-ul meu schimbă lumea. Apoi o altă clientă care mi-a dat mesaj că apreciază că în discurs l-am menționat și pe fratele meu, și că și ea, la rândul ei, e mama a doi băieți a căror relație speră să fie întocmai ca a mea și a fratelui meu. Mesajul acesta m-a atins foarte mult.
Ce nu se vede din afară, dar este foarte greu în acest business?
Sunt nopțile nedormite, cu stres, nu mai știm cum să facem și mai bine, să aducem și mai multă lume, să aducem clienți și chiar și comunității noastre din Sepsi Value Centre. Provocatoare este și livrarea comenzilor, încercăm să le onorăm pe toate.
Ce faci, sau ce faceți voi în timpul liber?
Livrez cafele. (Râde) Nu prea avem timp liber. Dar când prind un pic, eu neapărat merg la antrenament. Trebuie să ne ținem în mișcare. Și studiem pentru facultate.
Îi ajuți pe partea de marketing și ești imaginea celor de la Zaragoza, magazinul de haine bărbătești. De ce nu apare și Lala în reclamele acestora? Sunteți la fel de chipeși amândoi.
Legat de Lala, cum am spus și în discursul de la Best of Sepsi, oriunde sunt eu, este și el. Doar că el este puțin mai retras. Nu pot spune că este introvert, dar este mai rușinos. Cred că, dacă ar încerca măcar o dată să fie mai expus, s-ar obișnui rapid. Ba chiar sunt convins că, la un moment dat, m-ar da pe mine la o parte și ar prelua el inițiativa.
Am avut și o discuție serioasă despre asta, să împărțim aparițiile și să facem reclamele cu schimbul. Însă el mi-a spus că nu își dorește asta și că, dacă sunt eu acolo, este și el lângă mine.
Noi comunicăm foarte mult și nu există ideea că eu merg înainte, iar el rămâne în urmă. Dacă unul dintre noi cade, celălalt îl ridică. Mergem împreună mai departe, mereu.
Ai zis la un moment dat, pe scenă, că le mulțumești părinților tăi pentru că te-au susținut la greu. Îmi poți povesti despre acele momente?
Foarte puțină lume știe, dar până să mă pun pe picioare și până să vină fratele de la Vodafone, a trebuit să lucrez 8 luni de zile, în fiecare zi, singur, de dimineața până seara. Acela a fost greul cel mai mare. Nu știam dacă o să am bani să angajez pe cineva să mă ajute, așa că am dus singur toată afacerea. Au fost nopți când ajungeam acasă, mama plângea, mă întreba dacă mai pot. Eu număram zilele până trebuia să iasă Lala de la celalalt loc de muncă, pentru că era în preaviz, să vină să mă ajute.
Tot ce am făcut 8 luni de zile era muncă și acasă, muncă și acasă.
Nu mai eram în stare nici să ies seara să mă plimb să îmi limpezesc gândurile. Dar iată că aceste 8 luni de zile au făcut să fie 5 ani de poveste. Părinții și-au dat seama la ce m-am referit în discurs, am ținut neapărat să-i menționez. Trofeul pe care l-am luat îl dedic numai lor. Pentru ei am câștigat!
Dacă ai lua-o de la zero, ai face ceva diferit?
Nu aș schimba nimic. Îmi place așa cum este totul. Să fug de colo-colo, să fiu spontan, cred că așa am și fost învățat. Îmi termin tura, sună telefonul pentru comenzi sau pentru diferite alte treburi. Totul spontan și îmi place așa. Las lucrurile să se întâmple. N-aș schimba nimic.
Ce sfat ai da unui tânăr care vrea să-și deschidă o cafenea? Ce ar trebui să știe cineva înainte să intre în HoReCa?
Să încerce, că nu are nimic de pierdut. Nu riști, nu câștigi. Așa am mers și noi. Este greu, dar merită. E cu stres, cu nopți nedormite, cu gânduri, cu planuri, dar important este să încerci. Decât să-ți pară rău că nu ai încercat, mai bine încerci. Poate eșuezi, dar măcar ești cu inima împăcată că ai dat o șansă unei idei.
Există vreun mit despre antreprenoriat pe care ai vrea să-l distrugi?
Mulțumesc pentru această întrebare. Există un mit pe care trebuie să-l distrugem, acela că „dacă ești antreprenor, ești propriul tău șef, lucrează alții pentru tine”. În cazul meu, cel puțin, chiar eu activez acolo, fizic, și nu avem angajați. Muncești foarte mult. Toată lumea merge pe ideea că doar dai comenzi, nu faci nimic, poți să pleci oricând, banii întră singuri în cont. Nu-i deloc așa. Pentru ca banii să intre în cont, tu trebuie să fii acolo, să te dedici și să te asiguri că totul este pe placul clientului. Până la urmă, de acolo pleacă toată „distracția”.
Ce pasiuni aveti voi doi, frații?
Cea mai mare pasiune a noastră este să fim mulțumiți cu noi înșine. Dacă un client pleacă mulțumit, este combustibilul nostru. Și o zi bună dacă îi urăm, sau schimbăm un gând, sau o poveste, se creează o conexiune și ne lasă cu zâmbetul pe buze. Aceasta este cea mai mare pasiune. Pe lângă faptul că ne place să ascultăm muzică, sau altele, dar astea sunt la ordinea zilei. Munca, este și ea o pasiune. Nu știu dacă aș putea să mă trezesc într-o anume zi și să nu fac nimic, să nu muncesc. Cred că m-am obișnuit prea tare, sau îmi place prea mult.
Trebuie si relaxare, așa este, dar și relaxarea asta depinde și de „omul care sfințește locul”, cheia este în energia și vibe-ul nostru, al meu și al fratelui meu. Iar noi găsim relaxare și prin muncă.
*****
„Mulțumesc, mă simt onorat și știu că numai cu ajutorul vostru am ajuns aici. Felicitări și tuturor colegilor, sunt foarte mândru de toți! Știu că și voi sunteți la fel de buni ca mine, poate și mai buni decât mine. Vreau să vă spun că în HoReCa fiecare zi este o aventură, și nu este vorba numai de a prepara o mâncare sau o cafea.
Mai important este pentru noi să aducem un zâmbet și să facem ziua clientului nostru mult mai fericită. Eu am mers mereu pe principiul că fiecare ceașcă de cafea pe care o servim în mall, cu majoritatea de aici din sală, ascunde o conexiune, o poveste și inspirăm și pe alții să facă numai bine. O să vreau să le mulțumesc și părinților mei, pentru că mereu ați fost lângă mine și știți cât de greu a fost și mereu mi-ați dat încredere și putere să merg mai departe.
Fratelui meu, că și el este cu mine: dacă eu am câștigat, ai câștigat și tu! Vreau să-ți mulțumesc că nu ești doar un sprijin moral, dar mă ajuți să învăț din greșeli!”, a spus Robi în discursul său, la Gala de decernare a premiilor Best Of Sepsi 2025, din 7 februarie 2026, unde a luat premiul cel mare la categoria „Vânzători, lucrători în domeniul ospitalității”.
Best of Sepsi este o inițiativă locală din Sfântu Gheorghe, județul Covasna, care promovează și premiază cele mai apreciate afaceri, servicii, branduri și experiențe din oraș și din zonă.
Sursa foto: Facebook Antal Árpád