– Hai, Árpy!, îi spune, cam nerăbdătoare, o fetiță colegului ei, care avansa parcă prea încet spre locul lui din Centrul Cultural Covasna.
Árpy ia loc pe scaun, cu grijă la costum. Tocmai fuseseră pe scenă, cu momentul lor pregătit pentru 1 decembrie, Ziua națională a României. Erau încă emoționați, doar fuseseră văzuți de o sală plină! Important era însă că profesoara lor, doamna Gyerő Katalin, era mulțumită. S-au așezat frumos pe scaune și acum se puteau uita relaxați la stresul celorlalți.
În cabine, câteva fete frumoase se pregăteau să urce pe scenă.
Își împleteau părul. Nu că așa voiau ele, ci pentru că așa le cere doamna coregraf, Rodica Boieru. Sunt membre ale Ansamblului de dansuri „Românașul”. Un grup ce numără cam 80 de copii cu vârste între 5 și 20 de ani și care dansează la o mulțime de evenimente – zile ale orașelor sau comunelor, serbări de Ziua Națională, Nedeia mocănească sau diverse concursuri prin țară.
Mereu însoțiți de două doamne coordonatoare, adică două mămici care au copii în ansamblu: Flavia Lungu și Elena Oprea. Acum erau doar câțiva din grup, la acest eveniment organizat de Liceul „Korösi Csoma Sándor”.
Sunt 8 ani de când Elena își duce și își aduce fiicele, trei la număr, la repetiții, evenimente și concursuri. Opt ani în care ansamblul acesta a devenit un fel de al doilea job, doar că neplătit. Sau plătit cu aplauzele pe care le primesc copiii. E și asta ceva.
Și-a făcut timp pentru multe, de-a lungul vremii, pentru că a devenit un ajutor prețios: programări, înscrieri, costume, relații cu părinții, deplasări. Sunt multe de făcut și e nevoie de cineva implicat. Mamă a trei fete, Elena e „antrenată” în ale copiilor…
Ansamblul „Românașul” este un grup privat, susținut din taxa pe care o plătesc părinții pentru copiii lor, adică 70 de lei pe lună. La care se adaugă sponsorizări diverse. Cele mai multe tot din partea părinților.
O scurtă istorie a Ansamblului „Românașul”
Ansamblul „Românașul” a luat naștere în anul 2017, sub patronajul direct al Asociației Cultural-Creștine „Justinian Teculescu” din Covasna și, de atunci, este nelipsit de la evenimentele culturale ale covăsnenilor, având în componență, pe lângă dansatori din mai multe localități ale județului Covasna, și soliști vocali.
Românașii sunt împărțiți în trei grupe, în funcție de vârstă: cei mici (5-10 ani), mijlociii (10-14 ani) și cei mari (peste 14 ani) și sunt pregătiți de coregrafa Rodica Boieru, cea care a învățat multe generații de dansatori din zona Buzaielor tainele dansurilor populare, în cei peste 20 de ani de când face acest lucru.
Costumele costă destul de mult, mai ales că fiecare dansator are mai multe. Cum dansurile sunt pe zone geografice, la fel sunt și costumele, cusute cu motive tradiționale specifice. O doamnă din Covasna le coase și se vede treaba că e un meșter priceput. Costumele rămân la copii atâta timp cât fac parte din grup și la plecare lasă costumul următorului… Mai sunt costuri cu deplasările și trebuie plătit și coregraful.
An după an, copiii s-au dovedit serioși, muncitori și implicați. Sunt exact ca grupurile pe care le vedem la emisiuni la televizor.
Pe lângă aceste aspecte administrative, mai e ceva. Am întrebat-o pe doamna Elena Oprea dacă acești copii înțeleg sau prețuiesc noțiunea de „patriotism” sau vin la dansuri ca să-și umple timpul?
„Înțeleg și prețuiesc. Au de acasă aceste noțiuni, de la părinți. Noi ne conservăm tradițiile, obiceiurile. Sunt foarte importante pentru noi. Nu doar aici, ci peste tot în țară unde sunt ansambluri, pentru că sunt foarte multe”.
Ca să fim buni europeni, trebuie mai întâi să fim buni români, spunea, în 1922, Ionel Brătianu.
Cuvintele sale sunt punct de plecare într-un studiu referitor la dansul popular românesc, scris de un profesor din Tărgoviște. Și iată ce spune:
„Fiind o manifestare artistică a colectivităţii bazată pe tradiţie, dansul folcloric s-a dezvoltat fără încetare, s-a îmbogăţit prin contribuţia dansatorilor pasionaţi, care au transpus pe plan coregrafic, într-o manieră foarte expresivă, sentimentele şi aspiraţiile colectivităţii lor. Fiecare dansator are o tendinţă continuă de îmbogăţire, o dorinţă permanentă de a-şi exprima sentimente în forme şi motive coregrafice noi. Acesta este secretul puterii inepuizabile a creaţiei coregrafice populare. Dansul popular românesc s-a întrepătruns întotdeauna cu viaţa colectivităţii şi individului, deoarece la fiecare ocazie care implică manifestarea unei stări afective, cântecul şi dansul au ocupat un rol de prim ordin. Asemenea ocazii sunt zilele de sărbătoare, târgurile, sărbătorile legate de muncile agricole sau de păstorit, ceremoniile legate de munca şi de fertilitatea pamântului şi bineînţeles evenimentele importante ale vieţii: naşterea, logodna şi căsătoria”.
Copiii de la „Românașul” învață mai întâi dansurile locului și apoi trec la „restul”.
Dar să revenim la părintele coordonator.
Elena și soțul său sunt oameni de afaceri. Au făcut prima firmă imediat după Revoluție și spiritul antreprenorial l-au dezvoltat cu anii. La origine, ea e fiică de cioban din Voinești. În copilărie mergea la stână cu frații ei și participau la activități. De la mulsul oilor, la spălatul găleților de lapte. Multe sunt amintiri frumoase. Cum ar fi leagănul făcut de tatăl lor, în care se dădeau. Sau cum mâncau zmeură. Sau cum dormeau în colibă, pe cojocul lui. Acasă făceau brânză, o puneau în bășici, o coseau și o pregăteau pentru iarnă…
Și ea și-a învățat fiicele cu responsabilitatea, de mici. Fetele sunt monitoare de schi de câțiva ani. Lucrează cu copii și învață nu doar ce înseamnă banii câștigați prin muncă, ci și cum e să ai grija altuia.
„O altă lume”
Un profesor de fluier i-a spus, la un moment dat, Elenei că deși orașul Covasna e la numai 60 de kilometri de Brașov, „e o altă lume”.
Într-adevăr. Chiar dacă e un oraș turistic, Covasna și-a păstrat un specific al său.Pare să spună că nu e dornică să accepte cu prea mult entuziasm urbanizarea consumeristă. Preferă casele liniștite, nu vilele colorate, și magazinele mici, nu construcțiile mari și nici agitația de tip mall.
„Nu vreau să plec prea departe de aici”, ne spune Ioana, una dintre membrele ansamblului. E pasionată de muzică, de dans și se vede continuând în această direcție. Adică nu se vede făcând altceva. Cel puțin nu în acest moment.
Colega ei, Denisa, știe că în orașele mari „sunt alte oportunități” și nu respinge ideea de a merge la studii într-un centru universitar. Dar e convinsă că va rămâne mereu legată de Covasna.
Ca și orașul, și fetele par să țină la stilul de viață conservator și liniștit.
35 de „pitici” gata de dans
„Dansurile populare nu sunt ceva simplu, ci presupun muncă. Suita de dansuri din zona Făgărașului, de exemplu, e cea mai grea, cu multe figuri, cu multe bătăi ce presupun efort fizic susținut. Sunt și copii care se plictisesc și renunță, după un timp. Dar sunt și cei care îndrăgesc, cu timpul, și echipa, și dansul. Și rămân”.
Depinde mult și de părinți, ne spune celălalt coordonator al grupului, Flavia Lungu.
„Este datoria părinților să le insufle copiilor dragostea de țară, de tradiții. Eu le explic alor mei că strămoșii noștri s-au luptat cu sabia să apere aceste valori și noi nici să dansăm nu putem?”
Copiii mari vor pleca la un moment dat și e nevoie de forțe proaspete. Ansamblul „Românașul” e împărțit pe trei categorii de vârstă. Din toamnă, 35 de mini – „Românași” vor veni la repetiții, pentru că s-au înscris deja. Unii au 4 ani. Nu se știe câți dintre ei vor rămâne pentru un timp mai lung, dar e semn bun că au venit: ansamblul va merge cu bine mai departe.
Árpy și colega au aplaudat fiecare moment artistic.
Chiar dacă sunt copii, înțeleg ei ceva-ceva din acest efort de a marca o zi importantă. Sigur că fetele care fac parte din „Românașul” au fost aplaudate parcă ceva mai mult, dar ele fac asta la modul profesionist.
La un moment dat, Árpy a decis că acest eveniment l-a ostenit teribil, așa că a scos din ghiozdan sandvișul de acasă, să se mai întremeze cu niște calorii. Colega i-a urmat exemplul. Și au continuat să privească mulțumiți la cei de pe scenă.
La mulți ani!
