O tânără din Covasna reușește să „comprime” în săpunuri tot specificul locului, de la păduri până la… oierit! Folosește ca ingrediente lapte de oaie, lână, ace de brad, flori culese din Valea Zânelor, miere și ceară. Le amestecă, le prepară cum știe ea, ca un alchimist, și le oferă, ambalate frumos, celor care preferă un săpun 100% natural, 100% covăsnean.
Diana a moștenit de la mama ei, Elena, abilitatea de a lucra cu mâinile tot felul de obiecte.
A început din copilărie, mai mult în joacă. Făcea șiruri de mărgele, mici tablouri, împletituri, apoi mărțișoare. A făcut și decorațiuni pentru nunți – aranjamente florale și accesorii care mai de care mai creative și frumoase. A urmat o perioadă în care a trecut de la hand made la… gastronomie. A participat la emisiuni TV în București, și-a creat un blog culinar, cu sute de rețete video. Nașterea celui de-al doilea copil a determinat-o însă să facă o schimbare. Așa că acum 5 ani s-a apucat de „săpunărit”.
„Am văzut prima dată un săpun artizanal pe Facebook, la o doamnă. Nu mi-am dat seama că e săpun, am crezut că e o prăjitură. Prima mea impresie a fost: Wow! Și eu vreau să fac asta! Și am început să studiez. Am luat legătura cu acea doamnă, m-a ajutat cu informații, mi-am cumpărat cărți, cursuri de făcut săpunuri – da, există! – și am învățat singură de unde am putut.
Am găsit mai mult sprijin la străini, pentru că, vă spun sincer, cei din România nu sunt așa de dornici să îți dea o mână de ajutor. Probabil că te văd ca pe un concurent. Am cerut și primit sfaturi de la oameni din America și din alte țări. La început, având în vedere istoricul meu de făcut prăjituri, am făcut săpunuri sub formă de brioșe, gogoși…”, povestește Diana pentru covasna45.ro.
O istorie zbuciumată
„Săruri alcaline din acizi grași, obținute din grăsimi vegetale sau animale, care sunt separate cu sodă caustică”. Aceasta este definiția chimică a săpunului.
Un mic obiect de diverse forme, culori și parfumuri, prezent în fiecare casă. Și care e folosit de omenire încă de la sumerieni, adică de-acum vreo 6.500 de ani. Ei făceau un săpun perfect natural, din uleiuri și cenusă.
De-a lungul istoriei, săpunul a cunoscut și opoziție, mai ales pe la 1400, când medicii vremii au spus că ciuma, care ucisese un sfert din populația Europei, ar fi fost cauzată de… apă și săpun! A continuat așa mult timp. Regii Franței se pudrau și se parfumau, nu foloseau nici ei apă și săpun, prin secolele 16 și 17, astfel încât sub hainele aurite și dantele colcăiau purecii…
Săpunul – inventat de arabi în forma solidă pe care o știm azi, cu uleiuri și sodă caustică – a început să fie fabricat industrial abia după Al Doilea Război Mondial. De atunci, imaginația oamenilor s-a dovedit fără limite.
Diana e de părere că nu strică să ne întoarcem la rețeta clasică, naturală.
Săpunul are un singur rol, cel de a curăța, spune ea. Având studii – e asistentă medicală, ca pregătire – a dezvoltat, în timp, rețete proprii de produse pentru diferite nevoi. Are săpun anticelulitic, are „bombe” de baie care te refac după o zi lungă și grea, are diferite loțiuni-tratament pentru păr, corp, buze etc. Toate sunt compuse din ingredient puține, pentru că altfel nu ai cum să spui că sunt naturale. Cu cât un produs e mai procesat și mai plin de compuși, cu atât se îndepărtează de statutul de natural.
Cum se face un săpun?
La polul opus față de cei care nu vor să împărtășească altora din „știința” lor, Diana a creat un kit pentru cei care vor să-și facă singuri săpun. Găsești la ea tot ce îți trebuie, plus o mie de sfaturi!
Pentru a face un săpun artizanal, ai nevoie de un mix de uleiuri și grăsimi. Pot fi locale sau nu. Diana folosește de regulă untură de oaie, capră sau chiar porc, și ulei de ricin, care se amestecă cu soda caustică.
Printre ingrediente mai folosește și lapte de oaie, de capră, argilă, lână, miere, ceară de albine, plante. Fiecare are un rol bine stabilit și ajută ulterior pielea. Sunt și săpuniri la care folosește uleiuri esențiale cu diferite parfumuri, dar rar le utilizează. Din punctul ei de vedere, un săpun trebuie să te curețe, nu să te parfumeze. Pentru asta există parfum.
„În cele mai multe săpunuri, pun plante adunate de la poala pădurii, dincolo de Valea Zânelor. Sau din curtea bunicilor, din Voinești.”
Diana folosește pentru multe săpunuri ingrediente locale. Nu pentru toate. Dar chiar și cele în care utilizează ulei de palmier, de cocos, de măsline sau unt de shea sunt făcute ca la carte.
„Produsele de oaie le iau tot din Voinești, de la crescători. Mierea și ceara sunt și ele de aici, din Covasna. Sunt ingrediente extraordinare, curate, bio, eco tot ce doriți. A cumpărat o doamnă săpun de la mine și avea pe spate o eczemă de care nu scăpa. După trei spălări cu săpunul meu i-a dispărut eczema.
Eu copiii mi i-am spălat de când s-au născut cu săpunurile făcute de mine. Nu am folosit niciodată, de cinci ani, alt săpun. Adun și plante terapeutice din pădure, inclusiv sunătoare. Sau coada șoricelului, mușețel, urzici, gălbenele. Sunt vecini care mă cheamă, când sunt de cules – Hai la gălbenele!, că știu că folosesc”, spune Diana.
În cinci ani a adunat zeci de ustensile, vase, ștampile, lingurițe speciale… tot ce vrei și ce nu vrei, pentru săpunuri. E nevoie de multe accesorii. Mai nou, și-a creat și vase propria pentru lumânări, că face și lumânări. Vasele arată tare bine. Sunt din gips!
„Când săpunul e scos din formă, la 24 de ore sau 2-3 zile, se ștampilează imediat. Eu am ștampile personalizate, câteva zeci.”
Un săpun de-al meu nu are cum să coste 3 lei, ca la magazin, pentru că e un produs făcut manual, artizanal și 100% natural. Este, dacă vreți, un produs pe cât de traditional, pe atât de modern.
Pe mine bunica mă spală cu săpun făcut de ea, în casă, și mă clătea cu oțet din mere făcut tot de ea. Aveam un păr până la brâu. Bunica avea un ceaun imens și făcea calupuri întregi de săpun, din resturi de untură și sodă. Eu mi-am propus să continui această tradiție, adaptând însă ingredientele la nivelul zilelor noastre. Azi nu mai strângem toate resturile de grăsimi, ci avem cantități curate, porționate, cântărite special pentru prepararea săpunului. Dar acest efort, plus toate ingredientele, duc la un preț”.
A dus mostre la mai multe hoteluri din Covasna și a încercat să găsească distribuitori pentru produsele ei, până va ajunge să aibă propriul butic. Nu e ușor să intri pe piață, mai ales când nu ai produse de serie, ci unicat.
Săpunuri terapeutice
Pe lângă componenta bio pe care o căutăm toți, de a folosi un produs făcut în casă, curat, mai e una: cea benefică pentru piele.
„Sunt multe studii despre săpunurile din comerț și compoziția lor de multe similară cu a produselor petroliere. Este motivul pentru care oamenii au atâtea probleme dermatologice, atâtea eczeme și sunt foarte multe persoane cu pielea uscată, deshidratată.”
Nu vreau să mă laud sau să sune în vreun fel… dar dacă folosești săpunul meu nu mai ai nevoie de cremă hidratantă. Am multe săpunuri terapeutice. Am pentru ten acneic, cu cărbune activ, săpun cu lapte pentru piele uscată. Săpunurile mele au în general culoarea naturală, foarte rar folosesc un colorant – dar și acela natural – și o fac doar ca să exprime materia primă, cum ar fi verde pentru brad. Colorantul pus în săpun trebui să fie cât mai natural. Am făcut un săpun cu nuanță de mov pentru care am folosit o rădăcină de plantă. Mai folosesc pudră de rubarbă”, ne explică Diana.
Cum se vorbește peste tot despre „producătorii locali” și sprijinul de care ar trebui să se bucure, iată că am prezentat unul dintre ei. Noi vă invităm să testați aceste săpunuri cu parfum de Covasna. Eco, bio, hand made, cu lapte de oi din Voinești și flori de pe Valea Zânelor.
