Prin anii 90, în satul Dobolii de Sus s-a aciuat un om necăjit, care spunea că își caută de lucru. Nu avea rude și de fel era din Arcuș. De atunci, Bálint Zoltán a lucrat ca îngrijitor la oi, zilier și ce mai era de lucru prin Dobolii de Sus și împrejurimi. Avea o cămăruță în care stătea, în comunitatea de rromi.
Săptămâna trecută s-a îmbolnăvit. Avea deja 70 de ani. Familia la care stătea a chemat Salvarea, care l-a dus la Sfântu Gheorghe, la Neurologie. De acolo, a ajuns la Terapie Intensivă, unde a și murit. Cei de la spital au sunat la serviciul de Asistență Socială al Primăriei, să vină să îl ia de la morgă.
Cine să îl ia de la morgă? Rromii or fi ei inimoși, dar nu au mașină. Și nici bani de sicriu. Nici loc de veci și în general mai nimic cu care să poată contribui. Bietul bătrân Zoltán trăise toată viața singur, cu munca lui… Nici pensie nu avea. Primea un ajutor social de 175 de lei de la Primărie.
Și, pentru că tot a venit vorba de Primărie. Cine să îl îngroape dacă nu… primarul?
„M-a sunat colega de la Asistență Socială să-mi spună că luni dimineață trebuie să luăm de la Morgă corpul lui nea Zoly. M-am gândit ce să fac? Am vorbit cu viceprimarul, cu un consilier de-al nostru și ne-am organizat… Am cumpărat un sicriu, am vorbit la cimitir, am vorbit cu preotul din Dobolii și i-am pus pe băieții cu care stătuse nea Zoly să sape groapa. Ne-am dus să îl luăm, s-a făcut o slujbă, l-am înmormântat… Ce era să facem?”, ne-a spus primarul din Boroșneu, Nicolae Ilie.
La înmormântarea bătrânului s-au adunat cei pe lângă care stătuse, câțiva tineri, bătrâni. O bună ocazie să își mai aducă aminte de câte o vorbă de-a lui, câte o pățanie. Era un om liniștit și muncitor.
Și, ca să fie treaba dusă până la capăt, primarul a luat și niște palincă, apă minerală și pahare de unică folosință. Să fie de sufletul lui nea Bálint Zoltán!
