„Vâlcele nu mai e ce-a fost”, îți vine să spui când treci prin comună. Nu mai are spitalul de distrofici, apa minerală înseamnă azi o făbricuță mică, nu mai vin la tratament personalități din Europa, ca pe timpuri. Faptul că la Ariușd s-a descoperit un os de mamut sau că la Araci s-a născut mitropolitul Ardealului, Nicolae Colan, nu sunt teme de interes în epoca TikTok. Colac peste pupăză, le-a ars și baza de tratament.
Dacă traversezi comuna cu mașina, trebuie s-o faci încet, că sunt căruțe. Peisajul e însă de vis, de unde și prețurile pentru teren, între 18 și 25 de euro metrul pătrat. Și ceva construcții noi tot apar. Se lucrează și la drumuri. Am tot trecut prin Vâlcele, dar niciodată nu am oprit să văd mozaicul de vechi și nou. Până azi.
La Vâlcele, am dat peste „cineva”
Peste 1.500 de internări pe an se făceau înainte de 2011 la Spitalul „Dr. Horia Radu” din Vâlcele. Era singurul destinat pacienților cu distrofii musculare. Astăzi, clădirea e în semi-paragină. Aparține de Ministerul Sănătății, care nu prea vrea s-o dea autorităților locale, deși au cerut-o. Cineva ar fi fost interesat să facă aici, la un moment dat, un azil privat de bătrâni.
Vâlcele e cea mai mare comună din județul Covasna, cu aproape 6.000 de locuitori, majoritatea romi. O zonă care nu se bucură de mare interes la nivel înalt sau mai puțin înalt. Cine vrea să aibă de-a face cu zeci de puradei care te înconjoară dacă oprești mașina, ca în Evul Mediu? Sunt 1.500 de copii în Vâlcele. O grămadă.
Și tot în Vâlcele e și colonia Hetea, unde trebuie să ai curaj să pătrunzi, ziua.
Un tablou dezolant, la prima vedere. Totuși, sunt multe investiții în derulare și altele ce urmeză să fie făcute. Bani mulți, cum n-au mai fost în Vâlcele de zeci de ani.
Cineva se ocupă de toate acestea. Cineva vede dincolo de ceea ce vedem noi. Unde e azi colb, vede viitorul asfalt. Unde e un teren viran, vede viitoarea școală. Și unde se construiește noul cămin cultural, vede bucuria comunității la un botez sau o cununie… Iar în reparația podului peste Olt vede o navetă mai rapidă spre Brașov, adică salarii și un pic de bunăstare. „Îngropat” în dosare, hârtii și autorizații, acel cineva e Marian Baciu, consilierul primarului din Vâlcele. Cum-necum, iubește această comună.
„Elemente esențiale pentru distrofici”
Când Guvernul Boc a închis o mulțime de spitale din țară, l-a închis și pe cel din Vâlcele. Au fost proteste, mai ales că era vorba efectiv de viață și de moarte. Marele spital, unic în România, a devenit o …secție la Întorsura Buzăului. Unde temperaturile mici erau chiar contraindicate distroficilor. Adică sunt și acum.
„Alegerea localităţii Vâlcele şi implicit a spitalului “Dr. Radu Horia” nu a fost una întâmplătoare. Bioclima blândă, apele minerale carbogazoase, bicarbonatate, magneziene, calcice, sodice, feruginoase, hipotone fiind considerate ca elemente esenţiale pentru îngrijirea suferinzilor de distrofie musculară şi nu numai. În România sunt 35.000 de cazuri înregistrate cu distrofii musculare, iar în Secţia de Neurologie din Întorsura Buzăului pot fi internaţi doar 45 de pacienţi pe serie, adică aproximativ 540 de pacienţi pe an”, se arăta într-un Memoriu adresat autorităților de cei de la Asociaţia Distroficilor Muscular din România. Degeaba. Cei 35.000 nici nu mai sunt azi atâția…
Acum, spitalul e exact așa cum era la momentul închiderii. Consiliul Local Vâlcele a votat preluarea clădirii, dar Ministerul Sănătății are alte priorități, nu pierde vremea cu Vâlcele… Dacă ar fi „pierdut-o”, poate că acel investitor care venise să facă acolo un azil privat de bătrâni l-ar fi făcut.
Cum devine un munte de gunoi un teren frumos, cu iarbă?
Marian Baciu și-a petrecut ultimii ani făcând cereri de finanțare pentru comună. Primarul i-a dat mână liberă. Dar nu a făcut numai hârțogăraie. Era, de exemplu, la ieșirea din Araci, un teren pe care localnicii se învățaseră să arunce gunoi. Pentru că nu avea nimeni contract cu cei de la salubritate. Primăria a făcut contract cu serviciul de ridicare a gunoiului și a cumpărat 1.400 de pubele. Încet-încet, oamenii au început să le folosească. Azi, locul pe care era muntele de gunoi e o poiană frumoasă, cu iarbă. Garda de Mediu nu mai dă amenzi.
„Am stat de vorbă cu fiecare în parte, după program. Zi de zi. Pentru că nu se face nimic de pe o zi pe alta. A durat. Dar este o problemă care s-a rezolvat. Am rezolvat-o nu eu. Ci eu cu ei”, explică Marian Baciu pentru covasna45.ro.
„Dacă-l pierd, fac altul…”
Sunt familii de romi care au câte 12 copii în Araci. Ce e însă diferit față de anii trecuți sunt casele. Fostele bordeie au dispărut, în locul lor apărând căsuțe din cărămidă.
„Se duc la muncă în Anglia, în Europa. Stau câteva luni, strâng bani, vin și mai fac la casă. Apoi se duc din nou. Lucrează în construcții, zilieri”, ne spune Baciu. Se uită la ei cu un fel de respect, pentru că vede această schimbare. Lui îi place și agitația, faptul că îi vede strânși, la vorbă.
„Am fost în alte județe, chiar prin sate din Constanța, nu vezi pe nimeni pe străzi. Nimeni. Zici că sunt părăsite. La noi, dacă trec pe stradă și mă opresc, stau cu orele, că mai vine câte cineva să mă întrebe una-alta. La noi sunt copii, sunt femei, bătrâni, îi vezi pe stradă, îi vezi mergând de la unul la altul sau la poartă. E o comunitate vie, să spun așa. Nu aș putea trăi într-un loc în care străzile sunt pustii”, spune consilierul primarului.
Era și o glumă pe la ei. Spunea o femeie că dacă pierde unul din cei 11 copii nu e grav, că face altul.
14 milioane de euro sunt în acest moment investite în lucrări de infrastructură în comuna Vâlcele cu satele componente Araci, Vâlcele, Ariușd și Hetea.
A mai făcut cereri pentru alte proiecte, suma ridicându-se la 22 de milioane de euro. Sume amețitoare, cum nu s-au mai pomenit pe-aici.
Dar lumea s-a săturat să audă de proiecte. Lumea vrea să vadă lucrul făcut.
Și un astfel de lucru făcut – un exemplu – e căminul cultural din Araci.
„Două of-uri au oamenii de aici. Podul peste Olt și căminul cultural. Și le facem pe amândouă. Căminul e aproape gata”, spune, bucuros, Baciu.
Ne arată mândru becurile din căminul cultural, aplicate frumos în perete. O firmă din județ face lucrarea și arată foarte bine. Aici vor avea loc o grămadă de evenimente ale comunității. Petreceri de botez, aniversări, serbări sau parastase. Sunt și de-astea, nu ai ce face.
Podul peste Olt scurtează drumul spre Brașov cu vreo 7 kilometri. E ceva. La o navetă zilnică, simți această scurtătură. Podul e pe piloni din lemn și n-arată prea grozav, trebuia făcut. Podul nu va fi nu doar stabil și sigur pentru mașini, ci va avea și trotuare, de-a parte și de alta, pentru pietoni.
La Vâlcele s-a făcut teren de sport. Aici vor juca fotbal sau baschet tinerii din comună. Dimineața elevii, după-amiaza poate veni oricine. Va fi un abonament, un preț de intrare. Dar terenul e deja făcut.
Ceva mai încolo, tot în Vâlcele, se fac un dispensar și un cabinet stomatologic. Căminul cultural de aici e și el aproape gata,
E în plan de reabilitare și aleea turistică de lângă baza de tratament.
Va arăta totul foarte bine. Dacă ai această dorință de a vedea un pic dincolo de colb, romi și sărăcie, întrevezi vremuri mai bune pentru cei de aici.
Din Vâlcele este și părintele Vasile Antonie Tămaș, o celebritate locală în mediul online și nu numai. Este foarte apreciat în comună pentru că a ridicat biserici, a adus ajutoare și asigură mese pentru sute de copii amărâți.
Demersurile sale au loc și în contextul în care mulți localnici s-au dus spre cultul neoprotestant penticostal și era nevoie de o întoarcere a acestora spre calea cea dreaptă a ortodoxiei.
În plus, „credința îi cumințește pe mulți”, ne explică Baciu.
Zidar, dulgher, tinichigiu
Școala cea nouă care se va face în Araci are deja aprobare de la inspectoratul școlar. Vor fi aici clase I-IV, gimnaziu, dar și profesională. Baciu vrea ca adolescenții să învețe o meserie, să fie viitori zidari, dulgheri, tinichigii. E nevoie pe piața muncii, că și-așa aducem muncitori din Nepal și Sri Lanka. Acum, terenul pe care va fi școala e un câmp. Dar Baciu vede deja viitorii meseriași lucrând… Are un optimism fără margini.
Reabilitare, înființare, extindere, construcție
Sunt patru cuvinte care apar în lista de proiecte aflate în desfășurare acum în comuna Vâlcele.
Dacă mergi în Hetea, e greu să pui la un loc cele două imagini – lista și realitatea. Dar lucrurile s-au schimbat și aici. Erau, pe internet, niște imagini cu case din Hetea acoperite cu folie, că de săraci ce erau nu aveau bani de acoperiș. Acum nu mai sunt. Una câte una, apar căsuțe din cărămidă.
„Ne facem noi mari”, spune Baciu.
E greu să te faci „mare” brusc. După 30 de ani de indiferență, acum se asfaltează, acum se bagă apă, acum se fac străzi, rigole, șanțuri, trotuare. Ba chiar sunt menționate, în planurile pe termen scurt și mediu, câteva cuvinte foarte ambițioase – digitalizare și parc fotovoltaic. Se poate vedea că lucrurile încep să se schimbe. Poate că, la un moment dat, Vâlcele va redeveni ce era odată. Baciu e convins de asta.
