Libertatea și democrația sunt valorile care determină statul modern. În 2025, noi le-am pocnit pe amândouă în moalele capului. Statul strâmb râde de propriul popor. Îl minte și îl manipulează și îi livrează, cu tupeu, texte de propagandă care îl fac pe Stalin să râdă în hohote pe lumea cealaltă de influencerii deveniți procurori și judecători online.
Am înțeles că alegerile prezidențiale din 2024 au fost anulate. Dar a trecut un an – 2025 – și nimeni nu a produs nicio dovadă a vreunei interferențe străine în alegeri. Noul președinte a plimbat prin lume un „raport” în care vorbește despre „intuiții” și despre faptul că pentru a produce dovezi mai e nevoie de câțiva ani. Despre rolul jucat de firma care a făcut campania electorală a PNL în ascensiunea lui Călin Georgescu nu mai zice nimeni nimic. Iar desecretizarea discuțiilor din CSAT întârzie convenabil.
Am aflat în acest an că prioritatea statului este să îi jecmănească pe românii care muncesc. În campania electorală, președintele a dat în scris că TVA nu va crește. Apoi, în aplauzele fanilor mâncători de sarmale de la Cotroceni, TVA a crescut. În campanie, Nicușor Dan a făcut orice pentru voturi. După alegeri, a devenit, ca orice produs, un președinte cu TVA. Și ca orice președinte-produs, lasă guvernul de strânsură să ia tot ce poate de la gura copiilor sau de la persoanele cu dizabilități.
Nimic pozitiv în 2025.
Nu s-a pus problema scăderii numărului de parlamentari la 300, așa cum a votat poporul la referendumul consultativ din 2009. Președintele își trimite consoarta la emisiuni comode de televiziune, nu se ocupă de asemenea chestiuni. Iar mâncătorii de sarmale sunt în extaz, desigur, căci „prima doamnă” e o temă de mare importanță pentru țară.
Rămânând la numărul de parlamentari, e de remarcat anomalia reprezentării unor minorități foarte mici în legislativ, altele decât UDMR. Sunt 17 deputați din partea a tot atâtea „minorități naționale” – armeană, albaneză, ruteană, greacă, sârbă, bulgară etc. 17 deputați care nu au în spate voturile necesare pentru un mandat, dar care pot înclina balanța puterii în cel mai nelegitim mod cu putință. Care lucrează „în echipă”, deși reprezintă minorități diferite.
Preocuparea puterii a fost să se consolideze ca să nu plece de la butoane.
Reorganizarea administrativă și teritorială a țării, care ar pune în ordine și finanțele și buna funcționare a statului, nu e pe nicio agendă. Pe agenda anului 2025 au fost accidentele de la Praid și Paltinu – două demonstrații de „profesionalism” ale unui sistem care de 36 de ani funcționează din prost în mai prost.
Puterea nu vrea alegeri în două tururi pentru primari și președinți de consilii județene. Nu vrea nici să limiteze numărul de mandate ale acestor aleși, așa cum e limitat numărul de mandate ale președintelui. Votul local e astfel viciat în esența sa democratică, iar numărul infinit de mandate favorizează crearea unor rețele de interese aflate în slujba celor aleși „pe viață”.
În schimb, puterea e foarte preocupată să (re)instaureze cenzura. În loc să investească în educație, conducătorii României încearcă să ardă cărți. Iar din prestația lor, se vede că sunt cărți pe care nu le-au citit. Pentru un bun control social, politicienii puterii se întrec în interdicții. „Miliția spirituală” merge mână în mână cu „tribunalele poporului”. În aplazele „influencerilor” de serviciu. Întocmai ca în comunism.
În același timp, președintele, guvernul și parlamentul ascund de popor informații de mare interes. De exemplu, nu știm cât ne-a costat ajutorul acordat Ucrainei. De ce nu știm? De ce e secretă informația? Guvernul se laudă că e transparent, de ce nu ne spune ce au făcut cu banii noștri?
Care partide au funcționat democratic în 2025? Cine conduce, de fapt, România?
PSD a tăcut și s-a predat unui lider apăsat de dosarul Nordis. Pus în fața progresismului, PSD l-a negat doctrinar, dar îl susține din toată inima.
PNL tace și servește cauza stângii politice mai ceva ca progresiștii. Dar liderii de azi ai PNL au expertiză în munca la stat, nu conduc firme, nu au răspunderea salariilor din mediul privat.
USR i-a tras covorașul Elenei Lasconi și a ajuns la guvernare, dar s-a încurcat în facultatea Bioterra.
UDMR l-a plimbat pe Crin Antonescu în prima campanie electorală, apoi s-a lipit de actualul președinte. A ajuns, firește la guvernare, și înghite cu succes broasca de rit conservator made Viktor Orbán girând țopăiala zgomotoasă a imberbilor miniștri progresiști.
În concluzie, partidele funcționează ca cei patru mușchetari – toți pentru unul, unul pentru toți! Iar acela, unul, este președintele căruia un coleg i-a spus în fața unui microfon uitat deschis: „Dacă intră Georgescu în turul 2, te pregătești, Nicușor, pentru prezidențiale”. Cine conduce, de fapt, România?
Să nu uităm nici „opoziția” – AUR, SOS, POT. În 2025, avea teren fertil să construiască alternative reale la această guvernare ostilă românilor, dar țopăită cu nerușinare pe Facebook. Însă opoziția s-a bazat pe scheme și discursuri patriotarde, pe excursii simbolice la Alba-Iulia și pe niște oameni care s-au remarcat doar prin antimaghiarism. Adică, prin ură, nu prin interes pentru vreo construcție.
2025 va rămâne în memoria celor care l-au trăit ca un an al anormalității, ipocriziei și dezbinării. Un an în care propaganda a muncit mult să acopere o clasă politică mediocră, coruptă și dispusă să se prindă în orice horă pentru a se salva pe sine. Nu pe cetățenii acestei țări, indiferent de etnia sau credința lor.