Bogăţia şi sărăcia nu vor fi niciodată suficient de mari

Spre deosebire de dreptate – care, deşi de sorginte spirituală, greu cuantificabilă, este totuşi invariabilă, adică e una pentru toţi -, sărăcia, o chestie legată strâns de materie, ceva ce ar trebui să fie măsurabil, este supusă relativităţii.

În clasa a VI-a, la prima oră de fizică din viaţa mea, profesorul din fosta Şcoală Generală nr.1 din Sf. Gheorghe, Covasna, a explicat relativitatea aşa: „Trei fire de păr sunt puține pe cap, dar multe în farfuria cu ciorbă…”.

După ani, am întâlnit din nou această ciudăţenie a Universului în sudul judeţului Iaşi, într-o deplasare pentru documentarea unui reportaj.

Frații…

Căutam o pereche de tineri căsătoriţi, devenită celebră în virtutea unei întâmplări nefericite: erau frate şi soră. Mamă comună, taţi diferiţi. Au aflat de această situaţie abia după ce li s-a născut un copil.

Rog secretarul primăriei să îmi dea adresa lor. Îmi dă adresa, apoi mă îndeamnă cu seriozitate: „Ar fi bine să vă grăbiţi, se înserează…”

„Ce dacă se înserează?”

„Nu au curent electric”.

„Sunt aşa de săraci?!”

„Nu! Nu se poate spune că sunt săraci… sunt… clasa medie a comunei”.

Ies din primărie şi intru în magazinul din imediata vecinătate. Ce să cumpăr? E final de decembrie. Hăinuţe pentru copil, o sticlă de vin pentru ei… Cer şi un salam. Vânzătoare, care mă urmărise uluită tot timpul, se holbează la mine ca la un extraterestru. Accentuez: „Salam, acela!” Ea, şocată: „Pe tooot?!”

Eram un fel de Rockefeller care venise să cumpere rezerva de salam a comunei pe o perioadă de cel puţin un an. Şi eu, care credeam că sunt sărac…

Da, bogăţia şi sărăcia nu vor fi niciodată suficient de mari…

Dar trebuie subliniat faptul că sărăcia dispare acolo unde există dreptate. Sărăcia, cu toată relativitatea ei.

Dreptatea naşte acel echilibru interior care duce către iubire, iubirea către libertate, iar libertatea către fericire. Poate că ar trebuie să reflectăm mai mult asupra acestui aspect.

(Între timp, frații au mai făcut 4 copii…)