Am scris acest text nervos și am folosit mai multe cuvinte tari. Apoi am cerut sprijinul lui Manus AI (Inteligența Artificială a Facebook). I-am spus că vreau un text mai formal. Iar Manus m-a ajutat. E drept, a fost nevoie să fac niște modificări și la această variantă, dar am scăpat de nervii pe care mi-i produc acești politiceni mereu cu fundul în două luntrii. Autorul fotografiei este tot Manus AI.
Conceptul de oportunism politic și ipocrizie este adesea ilustrat prin metafora „a sta cu fundul în două luntrii”. Deși dorința partidelor politice de a accede sau de a se menține la putere este inerentă procesului democratic, deconectarea de la așteptările electoratului în acest scop este problematică și subminează încrederea publică.
Formarea unei coaliții de guvernare în România, compusă din partide cu orientări ideologice fundamental diferite, ar putea fi interpretată ca un semn de maturitate politică. Cu toate acestea, modul în care această coaliție funcționează, precum și acțiunile fiecărui partid component, relevă o discrepanță semnificativă între agenda guvernamentală și nevoile cetățenilor.
PSD. Partidul cu cea mai mare bază electorală din cadrul coaliției de guvernare.
Fiind partidul cu cea mai extinsă bază electorală din coaliție, PSD ar trebui, teoretic, să exercite o influență dominantă. În practică, însă, PSD adoptă o poziționare duală. Partidul încearcă să navigheze simultan între rolul de partid de guvernământ și cel de opoziție. Această ambiguitate este dificil de justificat. O astfel de abordare poate fi percepută ca o lipsă de coerență ideologică sau chiar ipocrizie. Iar invocarea unei confruntări cu partidele de dreapta (PNL, USR, UDMR) din cadrul aceleiași coaliții nu este suficient.
PNL. Partidul în care cele două luntrii s-au format printr-o diviziune internă.
În cazul PNL, diviziunea internă a generat o scindare în două facțiuni distincte: una cu o orientare progresistă și alta care se revendică de la liberalismul clasic. Această polarizare este accentuată de tensiunile dintre susținătorii premierului și cei care doresc o schimbare de leadership. Paradoxul ideologic se adâncește de două ori. O dată, prin alianța externă cu PSD, considerată ideologic o alianță contra-naturii. Iar a doua oară, prin reorientarea internă a PNL către progresism. Progresismul este o ideologie asociată cu stânga, în opoziție cu principiile liberale de dreapta.
USR. Partid care se proclamă de dreapta, dar vâslește aproape exclusiv spre stânga.
Deși se autodefinește ca un partid de dreapta, USR manifestă o tendință pronunțată către intervenționismul statal. Viziunea USR promovează un stat cu un control extins asupra societății, de la politici ecologiste (care au constituit o platformă electorală importantă) până la relațiile externe. Această abordare înlocuiește echitatea cu egalitarismul, transparența cu delațiunea și comunicarea cu propaganda, amintind de practici specifice regimurilor totalitare. Miniștrii USR sunt adesea percepuți ca având o atitudine de „procurori și judecători publici”. Ei căută validarea publică în detrimentul unei analize obiective și a competenței în domeniile pe care le gestionează.
UDMR. Când proeuropean, când aliat cu FIDESZ.
UDMR se confruntă, de asemenea, cu o ambiguitate strategică. Pe de o parte, partidul este perceput ca fiind proeuropean la nivel național, fiind parte a coaliției de guvernare. De asemenea, are doi europarlamentari afiliați Partidului Popular European. Pe de altă parte, UDMR este apropiat de partidul FIDESZ al premierului ungar Viktor Orbán. Această dualitate devine evidentă acum, în preajma alegerilor din Ungaria. Liderii UDMR își exprimă public susținerea pentru FIDESZ, încurajându-i pe maghiarii din Transilvania cu dublă cetățenie să voteze FIDESZ. Această poziționare generează o disonanță între discursul proeuropean și alianțele politice regionale.
Pentru ca tabloul să fie complet, nu trebuie uitată nici opoziția.
În cadrul AUR au avut loc modificări la nivelul conducerii care ar putea indica o reorientare către o doctrină conservatoare mai clară. Cu toate acestea, rădăcinile naționaliste și comportamentul controversat al unor lideri secundari afectează credibilitatea partidului. Deși exploatarea vulnerabilităților puterii este o funcție necesară a opoziției, aceasta nu este suficientă. Competențele politice și guvernamentale nu poate fi substituite de retorica populistă.
Alte partide de opoziție, precum POT, SOS, PACE (format din parlamentari care au părăsit alte partide) sau ACT, se confruntă cu o lipsă de claritate ideologică. Dintre acestea, doar ACT, condus de fostul copreședinte AUR, europarlamentarul Claudiu Târziu, își asumă o doctrină conservatoare. Cu toate acestea, niciunul dintre aceste partide nu deține o influență semnificativă în dinamica politică națională.