Ce vom face după 18 mai, după ce vom fi ales președintele? Cum ne vom privi în ochi după ce ne-am înjurat cu pasiune? Vom mai bea cafele împreună, vom mai fi colegi la serviciu, vom mai merge la nunți sau la botezuri după ce ne-am porcăit strașnic?
De șase luni, România trăiește o continuă campanie electorală. Mai țineți minte? Mai întâi, au fost panourile lui Nicolae Ciucă, strategiile lui Marcel Ciolacu, optimismul Elenei Lasconi și incredibila ascensiune a lui Călin Georgescu. Să nu uit, au fost și alegeri parlamentare. Au urmat anularea alegerilor, scandalurile din partide, demisia președintelui Iohannis, instalarea președintelui interimar, pregătirea noilor alegeri… Apoi, campania electorală pentru primul tur. Duminică, 18 mai, urmează turul al doilea.
Au fost șase luni de supraîncărcare cu informații și emoții. Informații corecte și informații false. Emoții de toate felurile. Propaganda s-a suprapus cu dezinformarea. Filtrul analizei raționale s-a înfundat pe toate palierele – de la comunicarea oficială prin reprezentanții instituțiilor statului, la comunicarea mediatică. Iar rețelele de socializare au completat câmpul unei incredibile bătălii interne.
Va fi 18 mai ultima zi de război? Sau o luăm de la capăt?
Pacea socială nu mai poate fi, după 18 mai, decât rezultatul unor negocieri înțelepte între politicieni. Negocieri înțelese și asumate de toată lumea. Luni, 19 mai, copiii vor merge la școală, părinții vor merge la lucru, trenurile și autobuzele vor circula. Magazinele vor fi deschise, iar brutăriile vor coace pâine.
După 18 mai, ne vom intersecta din nou unii cu alții. Oare ne vom saluta, cei care ne cunoaștem, dar am votat diferit? Ne vom privi pieziș? Vom privi în altă parte? Vom scoate, din nou, insulta din buzunar? Sau, mai rău, vom pune mâna pe par? Vom emigra? Ne vom întoarce de peste hotare să trăim aici?
Taică-meu spunea mereu că un om adevărat este un om de omenie…
Eu cred că stă în puterea fiecăruia dintre noi să fie om de omenie. Lucrul ăsta nu e poate fi stabilit de președinte și nu-l stabilește nici guvernul. Un om de omenie își face timp să îi vadă pe ceilalți fără să îi judece. Nu privește pe nimeni de sus și nici nu privește în pământ. Și, mai ales, nu disprețuiește de nimeni!