Măsurile fiscale adoptate de Guvern prin așa-numita „ordonanță trenuleț” poate repară ceva, poate îndulcesc deficitul, poate aduc mai mulți bani la stat. Dar măsurile fiscale înțelepte pornesc de la ideea de dreptate, nu de la măsuri care să susțină, cu orice preț, statul. Un „stat eșuat”, cum spunea șeful acestuia, dl Klaus Iohannis, (încă) președintele României.
Știu că alăturarea dreptății de visteria statului poate părea forțată, dar democrația are coordonate financiare serioase. Iar democrația nu poate funcționa fără dreptate. Așa că măsurile fiscale sunt binevenite dacă fac dreptate. Dacă nu, sunt la fel de utile ca o pereche de schiuri pe terenul de golf.
Măsurile din ordonanță încearcă să scadă cheltuielile bugetare. Vom avea astfel parte de înghețarea pensiilor, înghețarea salariilor bugetarilor (cu prime și sporuri cu tot), înghețarea ajutoarelor sociale, inclusiv a alocațiilor pentru copii. Pe scurt, de la 1 ianuarie 2024, statul va strânge cureaua. Angajările la stat se vor suspenda, voucherele de vacanță vor valora doar 800 lei. Autoritățile și instituțiile publice nu vor mai putea cumpăra autoturisme, mobilier și aparatură birotică. Etc, etc, etc.
Măsurile din ordonanță sugrumă însă și sectorul privat.
Specialiștii guvernului nu reușesc să adune destui bani reducând cheltuielile. Pentru că e nevoie de mai mulți bani la buget, guvernul mai pune niște biruri pe fraierii din economia reală. Din economia privată. Astfel, ordonanța stabilește că impozitul pe dividende va fi de 10%, față de 8% cât este în prezent. Adică, mai mare.
Se modifică din nou, după doar un an, regimul microîntreprinderilor. Se reduce plafonul de venituri de la 500.000 de euro la 250.000 de euro. Iar din 2026, pragul va fi de 100.000 de euro. Adică, vom avea mai puține microîntreprinderi pentru că guvernul a stabilit că România nu are nevoie de o clasă de mijloc. Un guvern care stabilește, iată, limite în moneda euro, ignorând faptul că în țara asta se lucrează cu lei (RON) și nu cu euro (EUR).
Tot prin această Ordonanță de Urgență, guvernul taie facilitățile fiscale acordate lucrătorilor din IT, construcții, agricultură și industrie alimentară. Aici trebuie să admitem că se face o doză de dreptate. Noi, fraierii care lucrăm în alte domenii, nu aveam facilități. De ce să aibă vreo facilitate o editură de carte, o trupă privată de teatru sau vreo tipografie? Sau o fabrică de pantofi?
Rămânând tot aici: această bucățică de dreptate nu se face pentru că guvernul a înțeles că impozitele sunt procente care se aplică pe sume, adică pe numere, nu pe specificul joburilor. Se face pentru că e o nevoie disperată de bani. Și e mai ușor să dai ordonanțe decât să faci reforme!
Reformele presupun competență și respect pentru popor.
Poporul care a votat pentru 300 de parlamentari, care a arătat clar că s-a săturat de politicianism, care s-a săturat să plece în străinătate la muncă. Reformele presupun reduceri în sistemul de stat – de la oameni, la bani – dar reduceri gândite, cu studii prealabile, nu cu răcnete premonitorii de genul „tăiem jumătate!…”
De ce să tăiem jumătate din ceva și să nu tăiem mai mult? Sau mai puțin? Pe ce se bazează acești „experți”? Schema aceasta pompieristică arată că nivelul de competență al celor care conduc statul este foarte slab. Că suntem în criză pentru că sunt ei proști, nu pentru că suntem noi leneși! Ei nu se pricep decât să cârpească peste peticele pe care deja le-au pus, nicidecum să scrie un proiect de la început până la sfârșit.
E drept, ultimele alegeri au arătat că actuala clasă politică stă pe poziții într-un echilibru foarte precar. Conducătorii noștri își închipuie, probabil, că poporul e prost, că stă pe TikTok și poate fi dus de nas cu ușurință. Dar e limpede că nu au înțeles lecția ultimelor prezidențiale. Și e limpede, de asemenea, că ordonanțe ca aceasta sunt bune doar dintr-o perspectivă: arată că băieții și fetele din fruntea statului pot fi urcați într-un trenuleț și trimiși acasă!
PS – despre pensiile speciale, nimic!