Știu că subiectul Viktor Orbán poate deveni repede sensibil. E controversat, dar nu e cazul ca „oamenii de rând” – cum le-a spus Klaus Iohannis oamenilor de rând (😊!) să se simtă lezați. Nici nu ar fi timp de așa ceva. Poporul are treabă, trebuie să supraviețuiască. Poate se pot simți lezați unii șefi ai „oamenilor de rând”. Șefi din categoria celor care cred că naționalismul forțat ține loc de soluții.
Dar să revin la Viktor Orbán.
E vizibil de la mare distanță, iar asta e o chestie neobișnuită. Spune lucruri tari. Se așază de-a curmezișul UE. Are curaj, după unii, tupeu, după alții. Și, mai ales, are o viziune politică. Unora le place, altora nu le place. Dar Orbán are cuvintele la el și, indiferent de concluziile noastre, le folosește.
Spre deosebire de mulți alți politicieni, el nu are nicio problemă să vină în fața mulțimii și să spună oamenilor ce face și ce are de gând să facă. Atacă teme care îi fac pe gânditorii pudici să spună că și ei gândesc la fel, dar nu pot spune chestii din astea în public. Rasa, imigranții, energia, progresismul sau Donald Trump – Orbán se mișcă între subiecte ca peștele în apă. Confiscă idei de stânga, le mută la dreapta, apoi, invers. Și o face cu o extraordinară lejeritate.
Orbán nu se teme să își asume riscuri.
Riscul de a deveni ridicoli sau de a-și expune lipsa de educație, de exemplu, îi face pe mulți politicieni să nu vorbească liber. Când ai ajuns politician sau înalt funcționar public pe bani sau/și pile, e complicat să vorbești liber. Premierul maghiar nu are nicio problemă legată de asumarea vreunui risc.
Cred că și din acest motiv îl apreciază maghiarii și îi asigură victorii la scor în alegerile din Ungaria. Cred că și din acest motiv se discută despre Orbán în mai toate cancelariile lumii. De bine sau, în ultimii ani, de rău, dar se discută.
Oricât ar părea de greu de digerat această libertate, premierul maghiar e un cetățean european conștient de acest statut. A înțeles perfect ce drepturi are orice om din Europa. Să se miște liber oriunde și să spună ce crede.
Atenționările MAE au stârnit zâmbete. Era și firesc!
Înainte de Tusványos 2023, Viktor Orbán s-a întâlnit la București cu premierul român, Marcel Ciolacu. Au discutat despre construcția unei linii de tren de mare viteză București-Budapesta. Au luat masa împreună. O întâlnire foarte normală și un proiect de care este mare nevoie. Un proiect foarte serios.
Ministerul nostru de externe a ținut să îi transmită premierului maghiar câteva lucruri pe care ar face bine să nu le pomenească în discursul de la Tușnad. Când am aflat acest lucru, m-am mirat. Credeam că angajații din MAE sunt mai coerenți. Cum poți să îi dai o listă de subiecte de evitat unui lider politic străin recunoscut pentru nenumăratele sale accese de independență?
Bineînțeles, Viktor Orbán a preluat „mesajul” MAE și l-a trimis direct acolo unde nu ar fi trebuit să ajungă: la public. Și s-a și distrat nițel…
Poți sau nu să fii de acord cu premierul maghiar. Așa cum poți sau nu să fii de acord cu președintele Poloniei sau cu șefa Comisiei Europene. Dar mi-ar fi plăcut să văd la Tușnad și politicieni români, alții decât cei din UDMR. Capabili să producă un discurs bun și, eventual, să îl contrazică pe Viktor Orbán cu argumente. Să vorbească la fel de lejer despre Europa viitorului, despre rase, război, energie, imigrație etc.
Premierul maghiar nu este imbatabil, ar putea fi contrazis sau completat la fiecare punct din discursul său. Iar Tusványos ar fi fost un loc bun pentru dezbateri ample. Nu trebuie decât să găsim câțiva politicieni români culți și capabili să vorbească liber. Poate, cine știe, vom găsi cândva…
