Tabloidizarea ne ajută să facem lucrurile superficial. Nu doar actul de conducere a societății poate fi prost, ci toate procesele sociale, economice sau politice pot fi gestionate prost. Ei, aleșii, golesc de sens instituțiile. Așa că, de ce nu am goli și noi ceva?
Tabloidizarea este un cuvânt care vine din presă. Se referea la acel tip de jurnalism care punea femei dezbrăcate pe copertele revistelor, scria despre aventurile, mâncărurile sau amantlâcurile unor vedete. Căuta să publice doar știri din budoare. Ziarele și revistele tabloide au avut dintotdeauna tiraje mari…
Azi nu mai e nevoie de jurnalism. Tabloidizarea e generală.
Rețelele de socializare au înlocuit presa, și toți am devenit jurnaliști. Nu contează că avem grave probleme de gramatică, scriem. Scriem ce vrem, că doar e democrație, iar democrație înseamnă că ai voie să faci orice, nu-i așa?
Sigur, înțelegem că nu e bine să furăm sau să comitem cine știe ce alte infracțiuni, dar toți avem dreptul la cel puțin o părere. Nu suntem medici, dar știm cum stă treaba cu vaccinul. Nu avem școală, dar suntem filozofi. Am citit puțin spre deloc, dar avem dreptate, indiferent de lipsa de noimă a lucrurilor pe care le punem pe Facebook sau TikTok sau YouTube…
Facem politică? Important e să stăm la poză cât mai la vedere. Cât mai aproape de ăla care dă declarații.
Să prindem poza, nu să facem ceva. Să urăm de Ziua Națională toate cele bune, că de celelalte lucruri, cum ar fi Basarabia sau nordul Bucovinei nu vorbim pentru că nu știm. Noi știm doar un singur lucru: Ziua Națională e în fiecare an pe 1 decembrie. Și trebuie să facem o postare…
Tabloidizarea votului e mai veche.
Mergem la vot? Da, dar mai întâi, tabloidizarea… Mai întâi, punem cu emfază pe rețelele de socializare fotografia unei tinere doamne care poartă un tricou pe care scrie „Mă piș pe el de vot!”. Țineți minte, nu-i așa? Apoi plimbăm o plăcuță suedeză pe care sunt scrise niște cuvinte care au devenit mai celebre decât versurile lui Eminescu. Un adevărat „model cultural”. Și pe asta cred că o țineți minte.
Tabloidizarea presupune concurs între „bule”. Unele „bule” se mobilizează digital pentru a salva orice: urși, lupi sau parcursul european al României. Celelalte „bule” trec neîncetat Carpații, batalioanele lor de patrioți nevizitând, în realitate, niciodată, Secuimea.
Din păcate, mai sunt milioane de exemple…
Avem știuci care cred că pot înota în mare, influenceri care se cred importanți, nenumărați generali de mucava, pensionari speciali la 40 și ceva de ani, plagiatori de toate soiurile… O multitudine de lumi care trăiesc doar cu tupeu și se emoționează doar la propriile aberații…
Nici nu e de mirare că în turul al doilea al alegerilor prezidențiale avem două personaje cărora nu le-aș da voie nici să îmi plimbe câinele.
Și nici nu va fi de mirare ca din județul Covasna să ajungă în Parlament, prin redistribuire, un ciocoflender sau o ciocoflenderă care nu a luat decât o mână de voturi. Cineva care nu reprezintă pe nimeni, dar beneficiază de un sistem de distribuire a mandatelor la fel de prost ca ăia care l-au inventat.
După cum nu va fi de mirare ca dârjii lideri de partid care au funcții foarte bine plătite pe care le-au dobândit doar pentru că erau șefi la partid să refuze să își dea demisiile după ce au făcut rahatul praf!
Iar ca tabloul să fie complet, urmează alcătuirea guvernului. Se pare că pentru a continua „parcursul european”, unii își vor lua înapoi plăcuța suedeză. Dacă nu, vom avea un guvern care va scoate Pepsi-Cola în afara legii din cauză de nanocipuri…