„Viața noastră unde e? Viața noastră, ce-ați făcut cu ea?” Mai țineți minte acest cântec? Era interpretat de George Nicolescu, un nevăzător cu o voce frumoasă. Versurile sunt ale lui Adrian Păunescu.
Tinerii care participau în anii ’80 la spectacolele Cenaclului Flacăra știau cântecul pe de rost. Eram, atunci, revoltații împotriva sistemului care se adunau într-un loc pregătit de sistem ca să ne manifestăm sub bagheta unui maestru de ceremonii al sistemului, Adrian Păunescu. Ne lăsam energia pe stadion, aveam senzația că făceam ceva important, apoi plecam acasă și viața în comunism mergea mai departe…
Sistemul ne-a scos frecvent la spectacol.
Uneori a fost grav, cu morți și răniți, ca la Revoluția din 1989. Sau ca la evenimentele de la Târgu-Mureș din 20 martie 1990. Sau ca la Mineriada din 13-15 iunie 1990… Începutul schimbării din interiorul sistemului a fost mai brutal. Dar, pe măsură ce fosta securitate devenea SRI și foștii absolvenți ai școlii de activiști PCR „Ștefan Gheorghiu” deveneau „economiști” și contau în viața publică, brutalitatea a scăzut.
Sistemul „reformat” a avut grijă să lase România republică și să îl ia la goană pe Regele Mihai. A avut grijă să își pună oamenii în funcțiile importante din stat. A creat un simulacru de control al serviciilor de informații prin intermediul unor comisii parlamentare formate din oameni cusuți de sistem sau șantajabili. Marile evenimente însângerate au rămas fără răspuns…
Sistemul a scris Constituțiile României și a controlat îndeaproape „reparațiile istorice”. Retrocedările de terenuri și de case s-au făcut în etape largi, cei îndreptățiți să le primească înapoi s-au stins. Nici azi nu s-au terminat retrocedările. În același timp, din retrocedări s-au îmbogățit o mulțime de pui de lele a căror singură calitate a fost aceea că aveau legături cu sistemul.
La orice parte a societății românești ne-am uita, vedem sistemul.
Nu e neapărat coordonat ca o companie bine organizată care vinde răul în diferite forme. Senzația de coordonare vine din faptul că piesele din rețea sunt unite prin complicități. Reacțiile pionilor din interior devin astfel asemănătoare. Nici nu e nevoie să se cunoască între ei.
Așa că vedem pe toate palierele efectele acestui fel de exercitare a puterii. Vedem în politică, în instituțiile statului, dar și în lumea privată. Doar serviciile de informații au voie să aibă nu numai oameni sub acoperire, ci și firme! Vedem în scăderea educației și în umilirea constantă a culturii.
Vedem, de multă vreme, mizeria din justiție.
Ea nu a apărut zilele acestea. Documentarul realizat de Recorder arată o parte din această mizerie. Curios, nu se vorbește despre pactul dintre SRI și DNA din epoca glorioasă a abuzului patronat de tandemul Kövesi-Coldea. Nici despre faptul că peste trei mii de judecători au fost supravegheați și înregistrați în secret de SRI. Erau lucruri foarte grave, dar atunci nu a protestat nimeni.
Acum? Documentarul Recorder pare că a creat premisele unei mișcări pentru o justiție curată. Poate e o mișcare naturală, neprovocată. Dar dacă e o schemă construită pentru a schimba niște oameni și a-i proteja pe alții? Dacă se caută doar dărâmarea Liei Savonea și salvarea lui Florian Coldea de pușcărie?
Sistemul e foarte abil.
A construit și a influențat partide, instituții, politicieni, procurori, judecători etc. A creat „câmpul tactic din justiție” și, mai nou, a anulat alegeri fără să arate vreo dovadă că alegerile acelea trebuiau anulate. Nu lasă nimic la voia întâmplării.
Mai țineți minte povestea valizei cu documente despre firma TelDrum și dosarul lui Liviu Dragnea? Valiza cu „documente compromițătoare” a fost găsită de cineva pe un câmp în Teleorman și a ajuns într-o redacție care a scris despre ea. Documentarul Recorder pare, din această perspectivă, din același scenariu.
„Viața noastră unde e? Viața noastră, ce-ați făcut cu ea?” Era, atunci, pe stadioane, o păcăleală care deruta vieți. Acum, manipularea – servirea unei bucăți de adevăr dublată de o bucată solidă de intenții ascunse – intră online în viețile noastre. E mult mai amplă și mai perfecționată. Iar noi reacționăm exact așa cum trebuie. Adică, exact așa cum vrea sistemul!
PS – puteți asculta cântecul aici.
Foto: pxhere.com