Kádár L Gellért este noul star al cinematografiei europene după succesul din „Hunyadi. Rise of the Raven”, o mini-serie de 10 episoade bazată pe romanele de ficțiune istorică ale lui Mór Bán.
Este povestea lui Iancu de Hunedoara – Hunyadi János – un erou născut în circumstanțe modeste, care, în 1456, cu o hotărâre neobosită și împotriva tuturor așteptărilor, a învins armata otomană mult mai numeroasă, oprind încercarea acesteia de a cuceri Vaticanul și de a invada Europa Occidentală. Procedând astfel, nu numai că a modelat istoria Ungariei, ci și pe cea a întregii Europe. Serialul a fost lansat în 2024 la Festivalul de Film de la Cannes și e o producție impresionantă – cu peste 600 de actori internaționali care vorbesc în limbile lor materne, ceea ce contribuie la autenticitatea seriei.
Proiectul cinematografic a fost sprijinit de statul ungar cu 10,5 miliarde forinți, făcându-l cel mai scump serial maghiar realizat vreodată. Compania germană Beta film, care este cunoscută pentru filmele sale SF „Babilon Berlin” și „The Swarm,” este implicată în realizarea acestui serial.
Kádár L Gellért a devenit instant un star și, mai nou, a semnat un contract și cu celebra casă Yves Saint Laurent. Puțini știu că e din Zăbala. Ne-a răspuns la o serie de întrebări.
covasna45.ro: Povestește-ne despre copilăria ta la Zăbala. Pentru că am citit multe despre tine, dar mai nimic despre acea perioadă. Despre familie, prieteni…
Kádár L Gellért: Am crescut într-o familie simplă și modestă. Tatăl meu era clopotar, mama croitoreasă și am o soră mai mare. Nu aveam prea multe și, ca să nu mă simt mai… sărac decât colegii mei de clasă mai înstăriți, am învățat mai mult. Și, în timp, a meritat.
Mi-a plăcut cu adevărat să cresc în Zăbala. Viața la sat rămâne o valoare eternă pentru mine. Însemna să fiu conectat cu animalele, cu pământul, cu plantele.
În fiecare zi puteai simți acel miros inconfundabil de gunoi de grajd proaspăt. Verile erau pline de plimbări cu bicicleta până seara târziu cu prietenii, mi-amintesc fumatul primelor țigări pe furiș cu copiii vecinilor (și faptul că am fost prinși!), scăldat în pârâu.
Ne jucam de-a v-ați ascunselea în grădina mare – care astăzi este zona de reședințe a familiei Mikes – și mergeam la cules de ciuperci în pădure. Unde pe atunci erau mult mai puțini urși! Deseori tăiam lemne până noaptea târziu. Privind în urmă, în multe privințe, copilăria mea a fost lipsită de griji.
covasna45.ro: De ce liceul în Târgu Secuiesc? Și care era materia ta preferată? Îți plăcea istoria? Aveai vreun hobby pe atunci?
Kádár L Gellért: Am mers la liceu în Târgu Secuiesc din mai multe motive. În primul rând, sora mea mai mare studia deja acolo, iar în al doilea rând, naveta era mult mai ușoară. Nu voiam să mă mut într-un cămin pentru că simțeam că ar însemna o povară financiară suplimentară pentru părinții mei. Așa că, în cele din urmă, a fost o decizie firească să aplic la aceeași școală ca și sora mea: Liceul Teoretic „Nagy Mózes”, la secția bilingvă matematică-informatică. Mi-a plăcut timpul petrecut în Kézdi, deși acolo am experimentat pentru prima dată sentimentul de a fi oarecum exclus pentru că proveneam dintr-un sat. Nu-mi amintesc exact care era materia mea preferată, dar știu că în clasa a IX-a eram încă foarte pasionat de matematică și științe.
Până la sfârșitul clasei a XII-a acel entuziasm se estompase, din diverse motive pe care nu le voi detalia aici. Istoria, însă, mi-a fost mereu aproape. În timpul liber, mă ocupam mai ales cu dansuri populare și cântatul la chitară. Am fost membru al Ansamblului de Dansuri Folclorice „Gyöngharmat” din Zabala, unde îmi plăcea să repetăm și să cântăm împreună. Cântatul la chitară a fost, de asemenea, o mare pasiune a mea – mă relaxa și mă reîncărca, ajutându-mă să nu mai am de gând la problemele cu care mă confruntam deja la vremea respectivă.
covasna45.ro: Cât de des vii acasă? Cum vezi mica Zăbala din Budapesta, un oraș mare plin de lumini și turiști? Și ce spun părinții tăi despre cariera ta?
Kádár L Gellért: Rareori mă întorc la Zăbala. Cred că ultima dată a fost acum doi sau trei ani. Cum văd Zăbala astăzi? Aceasta este o întrebare foarte bună. Aș spune că ori de câte ori sunt acolo, îmi revin amintiri vechi, dar nu cu un sentiment de pierdere. Nu mă simt privat de ceva pentru că nu mă întorc des. Trăiesc cu convingerea că, deși m-am născut și am crescut acolo, casa mea este întotdeauna unde sunt în acest moment. Acum, casa mea este Budapesta, dar peste câțiva ani ar putea fi un alt loc în lume. Îmi creez mediul pe care îl numesc acasă. Părinții mei sunt, desigur, foarte mândri de mine.
covasna45.ro: Este un rol important pentru tine cel din „Rise of the Raven”. Te-a transformat într-o vedetă. Cum este acest sentiment? Dacă te simți o vedetă, desigur.
Kádár L Gellért: Într-un fel, am devenit o vedetă, dar într-un alt sens nu. Ce vreau să spun prin asta? Jucându-l pe Hunyadi în serial, am devenit cunoscut și am câștigat faimă – aceasta a fost o situație complet nouă în viața mea. Am intrat brusc în atenția publicului aproape peste noapte și a fost o experiență foarte intensă pentru mine. În același timp, nu mă consider o vedetă. Mă văd doar ca pe o altă persoană, ca oricine altcineva. Desigur, oamenii ar putea crede că viața mea este mult mai bună acum și, într-un fel, este adevărat, dar în alte privințe mi-a luat și ceva. De exemplu, nu mă mai pot bucura pur și simplu de plăcerea unei plimbări liniștite – doar să ies afară, să privesc cerul sau să observ trecătorii. În momentul în care ies afară, oamenii mă recunosc, mă opresc, îmi cer fotografii sau autografe. Este frumos și mă simt onorat, dar acel tip de existență pașnică, anonimă a dispărut din viața mea. Uneori mă simt bine, dar alteori poate fi copleșitor.
covasna45.ro: „Rise of the Raven” nu este încă difuzat în România, sperăm că va fi. Ai citit cărțile. Există multe diferențe între carte și film?
Kádár L Gellért: Sper din tot sufletul ca serialul să fie difuzat în curând și în România – mai ales pentru că Iancu de Hunedoara este, de asemenea, o figură foarte semnificativă în istoria României. Acest lucru îmi arată că și românii îl revendică ca fiind al lor, ceea ce este un sentiment incredibil. A fost o figură atât de definitorie în istorie, încât nu a modelat doar o națiune, ci mai multe. Pentru mine, este ceva foarte frumos, pentru că putem fi cu toții mândri de el.
Când am fost distribuit, citisem primele zece volume ale seriei de romane – la acea vreme doar acestea fuseseră publicate. De atunci, au apărut încă trei, așa că acum sunt treisprezece, iar János Bán lucrează în prezent la al paisprezecelea.
Cred că există multe diferențe între cărți și serie. De fapt, fiecare volum ar fi putut fi transformat într-un sezon complet. Dar dacă luăm în considerare că acesta nu este un documentar istoric, ci mai degrabă o adaptare a romanelor, atunci aș spune că serialul spune o poveste cu adevărat captivantă – una care are potențialul de a atinge culmi epice.
covasna45.ro: Care este următorul tău proiect? Poate că nu este un secret atât de mare ca ultimul…
Kádár L Gellért: În acest moment, lucrez la un lungmetraj maghiar. Este o comedie romantică a cărei acțiune se petrece în secolul XXI – deci este o lume complet diferită, departe de Evul Mediu. Este un gen diferit și o stare de spirit diferită față de drama istorică: de data aceasta voi ține o chitară în loc de o sabie, deoarece joc rolul solistului unei trupe. Deocamdată, asta e tot ce pot dezvălui.
covasna45.ro: Ai acceptat să reprezinți Yves Saint Laurent. Cum a fost? De ce YSL? De ce tu?
Kádár L Gellért: Colaborarea a avut loc într-adevăr, prin invitația Yves Saint Laurent Beauty Hungary, cu care am lucrat la campania MYSLF L’Absolu. M-au contactat și am spus Da. Am zâmbit când am văzut unele instituții media scriind că am devenit noua față a casei de modă franceze – din moment ce nu am anunțat niciodată așa ceva pe niciuna dintre platformele mele de socializare și nu a fost niciodată declarat ca un fapt. În același timp, mă bucur că a ieșit atât de bine și a atras atât de multă atenție.
Foto: Arhiva personală Kádár L Gellért.