În Israel a fost decretată stare de război după ce gruparea palestiniană Hamas a atacat, sâmbătă noaptea, mai multe ținte din Israel și a luat prizonieri peste o sută de persoane, printre care femei și copii. Replica a venit duminică seară. Armata israeliană a atacat sute de ținte din Fâșia Gaza.
Civilii sunt terifiați. Am stat de vorbă – online – cu o covăsneancă ce trăiește de 22 de ani în apropiere de Tel Aviv, la Rishon. Ne-a spus că e îngrozitor ce se întâmplă.
„Plâng de ieri fără să mă opresc. Azi nici nu am ieșit din casă să mă duc la muncă. Teamă e puțin spus ceea ce simt”, a declarat Elena pentru covasna45.ro.
A venit în Israel din orașul Covasna.
Ca orice român care a plecat din țară, a căutat o viață mai bună. Să își poată ajuta și mama, și fiica… Era divorțată și încă avea putere de muncă.
„Când am venit aici în 2001 – chiar când au căzut turnurile gemene din America, pe 11 septembrie – am venit ca îngrijitoare de bătrâni, la 24 de ore. O muncă foarte grea. Am lucrat 4 ani cu bătrânii, la familie, soț, soție. Mi-am găsit apoi de lucru la un supermarket. Dar și acolo foarte multe ore de lucru, o singură zi liberă pe săptămână și muncă foarte multă și foarte grea”, povestește Elena.
După 4 ani a renunțat la supermarket și a reluat serviciile pentru bătrâni, dar nu la 24 de ore. Norocul ei e că cele pentru care lucrează sunt femei cumsecade, s-au atașat de ea și o consideră parte din familie.
Problema principală în Israel – teroriștii arabi.
„Aici știi când ieși din casă, dar nu știi dacă te mai întorci. În nicio zi nu ești în siguranță. Peste tot sunt arabi. În autobuze, în supermarketuri, pe străzi. Sunt foarte mulți arabi care lucrează aici, în țară.
Nu cred că se va termina vreodată …Și nu cred că va fi vreodată liniște în țara asta. E o stare de panică generală. Pentru că fiecare arab care lucrează în Israel poate fi un terorist. Când plec de-acasă la muncă plec așa, cu teamă. Și mă rog la Dumnezeu să mă întorc acasă teafără. Soțul meu chiar a crezut că într-o bună zi aici va fi pace…Azi nu mai crede. Eu nici atât!”
Întrebare firească, în aceste condiții: De ce nu revine în țară?
Nu e așa de simplu…
„Mereu mă gândesc la asta. Dar… soacra mea e în vârstă, trăiește aici, nu o pot muta. Soțul meu e născut aici. Eu, ce să fac în Covasna? Am deja un rost aici, o viață. Mai am câțiva ani până la pensie. Vedem ce ne aduce ziua de mâine…”