Situată la aproape 520 de kilometri de Sfântu Gheorghe, pusta ungară din Parcul Național Hortobágy este un peisaj care impresionează pe oricine. Cum expresiv o descria Petőfi Sándor – „o mare înghețată peste care soarele zboară ca o pasăre obosită” – pusta a inspirat nenumărați poeți și scriitori și încă o face. De altfel, nu există o regiune din Ungaria care să o concureze – mirajul arșiței i-a creat o imagine de rezervație stranie, unde vântul plânge și cerul se întunecă brusc…
Este primul parc național al Ungariei.
A fost înscris pe lista patrimoniului mondial ca având o valoare universală excepțională.
Dintre locurile „relevante pentru omenire”, acesta este cu totul și cu totul deosebit datorită legăturii dintre oameni și natură din ultimii 2.000 de ani.
La momentul înființării, în 1973, Parcul Hortobágy se întindea pe o suprafață de 520 de kilometri pătrați. A fost extins și acum ocupă 820 de kilometri pătrați. Din aceștia, 750 sunt incluși în patrimoniul mondial.
Localitatea Hortobágy se află în apropiere de Debrețin, un oraș plin de viață. Un contrast izbitor între concertele din oraș, turiști, hoteluri și tineri și, 30 de kilometri mai încolo, tăcerea apăsătoare a pustei.
Dar nu tot parcul înseamnă pustă.
Are și lacuri, și poduri, și mlaștini. Are centre pentru turiști, are restaurante, târguri cu produse tradiționale.
Dar are și un sat al cailor, un loc care merită vizitat. Sute de exemplare din rasa Nonius sunt răsfățate aici, în grajduri frumoase.
Adus în 1816 în Ungaria, calul Nonius a fost folosit în special de cavaleria austro-ungară. Este un animal cu o conformație grozavă, spun specialiștii, armonios proporționat.
Printre caii de la Hortobágy este și iapa „Simfonia” (Szimfónia).
O frumusețe. În dreptul ei, ca și la ceilalți, de altfel, sunt notate date despre părinți, vârstă, culoare.
Szimfónia e obișnuită cu vizitatorii, cu admiratorii. Are o privire semeață, conștientă parcă de propria frumusețe. Are toate datele necesare unui cal care trece proba pentru dresaj – impulsia, elasticitatea, suplețea, supunerea, atenția, încrederea, exactitatea mișcărilor.
Vin aici din toată lumea crescători, specialiști, proprietari sau iubitori de cai. Detaliile despre fiecare exemplar în parte sunt importante pentru ei.
Cei de la herghelia Mátai se ocupă de cai de peste 300 de ani. Au grijă de calitățile genetice ale acestei rase. Și, din câte se vede, fac o treabă foarte bună.
Odată ajuns în satul cailor, ai parte și de o demonstrație. Trei călăreți în haine tradiționale își arată talentul de dresaj.
Caii știu să salute, să șadă sau să se culce la comandă.
Au șei mici și ușoare, care nu se prind sub burta cailor. Astfel, călăreții pot pleca la drum foarte repede.
Dacă treci de cai, vezi și pășunile fără margini unde pasc „vacile gri”. Crescute tradițional în această parte a lumii, în anii 60 mai rămăseseră doar 200 de exemplare. Azi numărul lor trece de 2.000.
Rasa Hungarian Grey (Sură de Stepă) a ajuns aici din secolul al IX-lea, și a fost folosită ca animal de tracțiune. Este un animal rezistent la condiții climatice severe. La naștere, vițeii sunt roșii, schimbându-și culoarea pe la 8 luni. Cel mai probabil, magneții de frigider care se vând la centrul de ceramică ilustrează viței, pentru că sunt roșii.
Oile Racka sunt de asemenea ceva ce nu vezi în fiecare zi. Au coarnele spiralate și sunt crescute pentru lapte și carne în special, nu neapărat pentru lână.
Tradiția creșterii animalelor în parcul Hortobágy – vaci, cai, oi, bivolițe – a fost unul dintre motivele pentru care parcul a intrat pe lista patrimoniului mondial.
„Un exemplu remarcabil de peisaj cultural care păstrează intacte și vizibile dovezi ale activităților pastorale tradiționale. Pusta este alcătuită din câmpii vaste în care au loc practici specifice de utilizare a terenurilor, cum ar fi creșterea animalelor, inclusiv pășunatul raselor de animale rezistente, adaptate la condițiile naturale ale pășunilor alcaline, stepelor, pajiștilor și zonelor umede”, spun cei de la UNESCO.
Pentru a admira acest peisaj fantastic, există un traseu stabilit, care se străbate cu o căruță, în prezența unui ghid.
Din loc în loc, fântâni cu ciuturi „mobilează” peisajul.
Iar clădirile sunt acoperite cu stuf. Pentru a le proteja, fumatul este strict interzis pe parcursul călătoriei prin parc.
Teatru pentru păsări
Ca o informație la zi, putem spune că la începutul lunii iulie, administrația parcului Hortobágy anunța că va crea un „teatru de păsări”, primul din Ungaria și unic în Europa. Acesta ar urma să aducă valorile naturale ale regiunii mai aproape de vizitatori dintr-o nouă perspectivă, ca un fel de grădină zoologică inversă.
Concret, oamenii se vor afla în observatoare închise astfel încât să poată vedea animalele în habitatul lor natural. Merită spus că parcul oferă habitat pentru peste 300 de specii de păsări.
Vor putea fi admirați stârci, cormorani, egrete, dar și vidre sau alte specii. Un motiv în plus pentru a parcurge cei 520 de kilometri până acolo.
