România nu mai poate rezolva problemele din energie prin măsuri luate de la o criză la alta, avertizează Andrei Maioreanu, expert în sectorul energetic și fost secretar de stat în Ministerul Energiei, într-un articol publicat de Financial Intelligence.
Maioreanu susține că una dintre problemele majore este lipsa unei direcții pe termen lung, într-un domeniu în care investițiile se fac pentru zeci de ani. „În energie, improvizația costă. Iar uneori costurile deciziilor pe care nu le luăm astăzi se văd abia peste zece ani”, scrie acesta.
Maioreanu are experiența unei Strategii Energetice
În 2018–2019 a coordonat procesul de elaborare a Strategiei Energetice a României 2019–2030, cu perspectiva anului 2050. Documentul încerca să stabilească direcția sistemului energetic românesc și includea investiții strategice precum grupurile 3 și 4 de la Cernavodă, hidrocentrala cu acumulare prin pompaj Tarnița-Lăpuștești și o nouă capacitate de 600 MW la Rovinari.
Maioreanu precizează că strategia de atunci nu poate fi preluată astăzi ca atare. Au trecut șapte ani, tehnologiile și piața europeană s-au schimbat. România se confruntă cu o situație geopolitică și energetică diferită. Principiul rămâne însă valabil: țara trebuie să știe încotro merge.
Nu închizi capacități de producție până nu știi ce pui în loc! Dar clar, nu în principiu
Una dintre ideile centrale ale articolului privește modul în care sunt retrase capacitățile de producție. România nu poate decide închiderea unor grupuri energetice fără să aibă pregătită alternativa care le va înlocui. „Nu putem nici să închidem capacități de producție fără să știm din timp ce punem în locul lor. Să știm exact, nu «în principiu»”, afirmă Maioreanu.
Problema este importantă și pentru investițiile private. Companiile care investesc sute de milioane de euro au nevoie să știe care va fi politica energetică a României peste 10 sau 15 ani. În lipsa predictibilității, programele mari de investiții devin mai greu de fundamentat.
România are în continuare avantajul unui mix energetic diversificat: hidroenergie, energie nucleară, gaze naturale, cărbune și regenerabile. În opinia lui Maioreanu, discuția nu ar trebui purtată ideologic, pentru a alege o sursă împotriva alteia, ci pornind de la rolul fiecăreia în securitatea energetică și competitivitatea economiei.
O strategie care să nu se schimbe odată cu ministrul
Fostul secretar de stat susține că strategia energetică trebuie să depășească durata unui guvern. În 2019, a susținut ca Strategia Energetică și Planul Național Integrat Energie-Schimbări Climatice să fie asumate de Parlament, tocmai pentru a exista continuitate în legislație, reglementări și investiții.
„România nu duce lipsă de resurse energetice și nici de specialiști. Duce lipsă de continuitate în decizie”, mai afirmă acesta.
Concluzia sa este că, înaintea unor noi decizii punctuale despre cărbune, gaze, nuclear, hidroenergie sau regenerabile, trebuie să răspundem unei întrebări mai importante: cum vrem să arate sistemul energetic românesc peste 20–30 de ani?