Acasă Lumea noastră Capela din stejarul lui Mikes Kelemen

Capela din stejarul lui Mikes Kelemen

Povestea stejarilor seculari din Zagon.

3

Peste câteva zile se împlinesc cinci ani de când Mónus Béla, sculptor în lemn din Ungaria, termina lucrul la unul dintre stejarii seculari din Grădina „Mikes Kelemen” din Zagon. Sunt acolo doi stejari ce datează, potrivit localnicilor, din anul nașterii lui Mikes Kelemen – 1690. Ghindele ar fi fost puse în pământ de tatăl său…

Doar unul din cei doi stejari mai are azi frunze. Nu se știe pentru cât timp…

Al doilea s-a uscat și, în 2018, a început o nouă viață: a devenit o capelă. Un loc „brodat” cu îngeri, scobit pe dinăuntru, cu portiță și o bancă în interior unde să stai să-ți aduni gândurile, să te rogi sau să te minunezi de ce pot crea omul și natura, împreună.

Mónus Béla s-a gândit ceva mai departe și a spus că băncuța s-ar potrivi mai degrabă împăcării dintre doi oameni. Sau ca loc de luat decizii înțelepte pentru viitor. Loc unde doi tineri să hotărască să spună „Da”…

Mikes Kelemen a fost nevoit să fugă de habsurgi și a trăit în exil. I-a fost dor de locurile natale până când a închis ochii, în Tekirdag (Imperiul Otoman atunci, Turcia de azi), în 1761. Prin urmare, stejarul său sculptat atrage azi și alt tip de oameni pentru care a devenit un simbol. Oameni din ce în ce mai mulți – emigranții.

Nenea János și cartea lui prețioasă

Dacă mergi la Zagon, trebuie să intri și în Grădina lui Mikes Kelemen! Este un loc îngrijit, cu gard frumos din lemn, cu elemente de fier forjat lucrate cu măiestrie. Sunt acolo cei doi stejari, dar și un monument modern dedicat marelui cărturar.

Lângă monument, mai e un stejar, ceva mai tânăr. Ghindele lui sunt adunate an de an, puse în pământ, pentru viitori arbori ai comunei sau zonei.

Gardul e tot din lemn de stejar, lucrat la Ghelința. Iar fierul a fost adus dintr-un atelier de fierar din Zăbala. Și, lângă toate acestea, este și Molnár János, un fel de ghid al locului. Un domn în vârstă, care vine la tine cu o carte de oaspeți, în care te invită să scrii câteva cuvinte. În orice limbă vrei. Sunt acolo însemnări de la persoane atât de diverse! De la ingineri, la foști localnici care au plecat și revin acasă în vacanțe, plini de nostalgie… În carte a scris și sculptorul Mónus Béla.

„Stejarul lui Mikes! Martor și paznic al veacurilor.”

„Prin mila lui Dumnezeu, mi-a revenit mie onoarea să caut să înțeleg ce și-ar dori acest stejar bătrân să fie după moarte. Îi plăcea să ofere pace și liniște, așa cum a făcut, la vremea lui, Mikes Kelemen. Îmi doresc, cu inima curată, ca atât călătorii veniți de departe, cât și cei care locuiesc în apropiere, atunci când pășesc în acest stejar uscat să se încarce cu loialitate, iubire și speranță pentru viitor.

Suferința secolelor de furtuni a format acest arbore, l-au făcut mare și puternic. Un exemplu pentru noi, niște simpli aventurieri.

Mă întorc acasă la Csécsére cu amitirea prietenilor mei din Zagon, pe care nu-i voi uita niciodată”.

Mónus Béla a făcut o sculptură în lemn și în Turcia, în orașul unde a trăit Mikes Kelemen alături de principele Francois Rákóczi al II-lea. L-a fascinat personalitatea lui.

Mikes Kelemen, un nume respectat în secuime

În județul Covasna, oricine știe cine a fost Mikes Kelemen. Unul dintre liceele orașului-reședință îi poartă numele. Iar o Asociație Culturală cu numele său este implicată în numeroase activități dedicate comunității. Cum ar fi cele 15 „pietre de poticnire” din Sfântu Gheorghe montate pe trotuare în memoria evreilor din municipiu deportaţi în lagărele naziste în urmă cu 78 de ani. Sau participarea la organizarea de festivaluri și alte acțiuni culturale.

Scrisorile lui Mikes Kelemen se găsesc la anticariate.

„Scrisori din Turcia” este opera cea mai cunoscută a lui Mikes Kelemen. Sunt 207 scrisori. Prima a fost scrisă pe 10 octombrie 1717, iar ultima pe 20 decembrie 1758. Sunt texte ficționale, ce descriu viața de toate zilele a coloniei maghiare aflată în exil în Turcia, dar conțin și o multitudine de informații istorice.

Cartea a apărut pentru prima oară în 1794 în Szombathely, Ungaria, fiind reeditată, de-a lungul vremii, în zeci de ediții și tradusă în mai multe limbi. Inclusiv în română. Cartea se găsește în mai multe anticariate online din România, la prețuri rezonabile.

3 COMENTARII

  1. Barocz Lívia Önt még sosem láttam ott könyvvel a kezében látogatót várni. Az évek során mindig Jánosbácsi fogadott minket. Nem tudom milyen félreértésről beszél.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Exit mobile version