Guvernul Bolojan s-a grăbit să schimbe regulile unor contracte militare și ale preluării unor fabrici din industria de apărare. Modificările puteau facilita investiții de sute de milioane de euro, inclusiv prin programul european SAFE. Numai că Executivul a făcut toate acestea exact când își pierdea puterea. O grabă care, după cum avea să constate CCR, a produs și un conflict constituțional.
Sorin Grindeanu, președintele Camerei Deputaților, a sesizat Curtea Constituțională. Joi, 22 octombrie, CCR a constatat existența unui conflict între Parlament și Guvern.
Dincolo de disputa juridică, rămân întrebările interesante: ce reguli trebuiau schimbate atât de urgent, cine avea de câștigat și ce legătură ar putea exista cu un contract de 920 de milioane de euro și cu șantierul naval Mangalia?
O ordonanță pe ultima sută de metri
Pe 4 mai 2026, Guvernul Bolojan a aprobat OUG 38/2026. A doua zi, Parlamentul l-a demis prin moțiune de cenzură. Potrivit sesizării lui Sorin Grindeanu, proiectului i-au fost adăugate 12 articole chiar în dimineața zilei de 5 mai.
În documentele ordonanței, Guvernul invoca inclusiv riscul demiterii sale pentru a justifica urgența. Actul a fost publicat în Monitorul Oficial pe 8 mai, la trei zile după căderea Cabinetului.
CCR a constatat existența unui conflict constituțional. Un Guvern demis poate administra treburile curente, dar nu mai poate adopta ordonanțe de urgență. Rămâne de văzut ce va preciza motivarea Curții despre momentul adoptării și modificării actului.
Ce era atât de urgent?
OUG 38/2026 a modificat mai multe reguli din industria de apărare. În primul rând, a introdus instrumente suplimentare pentru preluarea unor active industriale strategice. De exemplu, dacă o fabrică intră în faliment, statul poate interveni, în condițiile legii, pentru ca halele și utilajele să poată fi folosite în continuare.
În al doilea rând, a reglementat posibilitatea participării statului la companii strategice, inclusiv prin cumpărarea unor acțiuni. Nu înseamnă că Guvernul poate lua orice fabrică dorește. Există proceduri, evaluări și aprobări.
Dar modificarea cea mai interesantă privește banii plătiți în avans pentru contractele militare. Până atunci, anumite avansuri trebuiau justificate în trei ani. Guvernul a extins termenul la cinci ani și a permis justificarea inclusiv prin componente livrate și recepționate separat.
Să presupunem că statul comandă o navă militară de 200 de milioane de euro și plătește un avans de 50 de milioane. Constructorul începe lucrările, dar după trei ani nu a livrat suficiente echipamente pentru a justifica banii primiți. Noua regulă schimbă două lucruri: prelungește de la trei la cinci ani termenul de justificare a avansului și permite justificarea banilor inclusiv prin livrarea unor componente recepționate separat, fără să fie nevoie ca întreaga navă să fie gata. Termenul de finalizare a navei rămâne cel stabilit prin contract.
Mihai Jurca, șeful Cancelariei premierului, a explicat că tocmai acesta era scopul: să permită construirea navelor militare în șantierele din România. Explicația are sens. Navele militare nu se construiesc peste noapte. „…navă militară nu se poate construi în 3 ani – nicăieri în lume”, a declarat Jurcă. De acord, dar nu se știa acest lucru de la bun început? Iar dacă era necesară o astfel de modificare, de ce era nevoie să fie urgentă? Orice alt guvern ar fi făcut-o. Sau știa Ilie Bolojan că (se) va întinde pelteaua încă o jumătate de an?
Rheinmetall, Mangalia și 920 de milioane de euro
Aici apare o coincidență care se cere lămurită. Grupul german Rheinmetall este implicat într-un proiect de construire a patru nave militare pentru România, în valoare anunțată de 920 de milioane de euro, prin programul SAFE. Contractul a fost încheiat cu NVL B.V. & Co. KG, companie din grupul german Rheinmetall.
Pe 9 octombrie, Rheinmetall Real Estate România a câștigat licitația pentru activele șantierului naval Damen Mangalia, cu aproximativ 138 de milioane de euro, fără TVA.
Pe 19 octombrie, compania germană a confirmat că intenționează să preia șantierul împreună cu grupul elvețian MSC și să îl folosească pentru construirea celor patru nave: două nave de patrulare de 96 de metri și două nave de sprijin pentru scafandri, de 43 de metri.
Așadar, Guvernul prelungește termenul de justificare a unor avansuri militare, Rheinmetall este implicată într-un proiect naval de 920 de milioane de euro, iar grupul german câștigă licitația pentru șantierul unde intenționează să construiască navele.
Au fost articolele din OUG gândite în legătură cu acest proiect? Au fost și alte proiecte? Nu știm dacă Rheinmetall a solicitat schimbarea legislației sau dacă proiectul său depindea de noul termen. Dar întrebările sunt legitime și merită răspunsuri limpezi.
În mod curios, Cancelaria premierului a intrat și în afacerile cu armament
Ordonanța care a provocat conflictul constituțional constatat de CCR – OUG 38/2026 – nu stabilește cine primește contractele SAFE. Pentru asta există alte acte normative: OUG 62/2025 și OUG 21/2026.
Prin OUG 21/2026, Guvernul Bolojan a dat Cancelariei prim-ministrului un rol important în negocierile cu furnizorii de armament. Curios, pentru că această structură se ocupă, în mod normal, de coordonarea activității Guvernului, nu de achiziții militare. Există ministere și specialiști pentru asta. Ce competențe au oamenii premierului în domeniu și de ce era nevoie să fie implicați în stabilirea condițiilor pentru furnizori?
Schema este următoarea: Ministerul Apărării stabilește ce armament îi trebuie și ce caracteristici trebuie să aibă. Dar alegerea furnizorilor nu depinde doar de aceste cerințe. Cancelaria premierului negociază cu potențialii furnizori, iar șeful ei stabilește condițiile de cooperare industrială, adică ce trebuie să producă sau să investească firmele în România. Un grup de reprezentanți ai instituțiilor implicate analizează ofertele, iar selecția trece și prin CSAT. Așadar, Cancelaria nu decide singură cine primește contractele, dar poate influența cine se califică pentru ele.
Blocul Național Sindical (BNS) a sesizat Comisia Europeană, OLAF, Parchetul European și Curtea Europeană de Conturi în legătură cu modul în care România derulează programul SAFE. Sindicaliștii reclamă lipsa de transparență, posibila favorizare a unui grup industrial, creșterile de preț și chiar suspiciuni privind un ajutor de stat mascat în cazul șantierului Mangalia. Rămâne de văzut ce vor constata instituțiile europene.
Și mai e ceva, un subiect despre care nu se vorbește deloc: comisioanele și consultanța din comerțul internațional cu armament. Jurnaliștii ucraineni de la The Kyiv Independent, împreună cu parteneri europeni, au documentat un caz în care un intermediar a încasat aproape 30% din valoarea contractului. Specialiștii consultați de ei au indicat comisioane de 5–10% în tranzacțiile de acest tip, potrivit specialiștilor citați în investigație.
Acest lucru nu înseamnă că toate contractele presupun comisioane sau consultanță. Dar, la un miliard de euro, chiar și 5% înseamnă 50 de milioane de euro. O sumă pentru care merită să știm cine intermediază, ce servicii oferă și cât încasează din aceste afaceri făcute cu banii noștri. Transparența elimină orice suspiciune.
Cine avea de câștigat din această grabă?
Guvernul a susținut că modificările erau necesare pentru deblocarea investițiilor strategice. Este o explicație posibilă. Dar nu răspunde la câteva întrebări importante: ce proiecte erau blocate? Cine a cerut prelungirea termenului de justificare a avansurilor? Existau deja firme interesate de această facilitate? Și de ce trebuiau făcute schimbările exact în zilele în care Guvernul era demis?
Și, mai ales, avea vreo legătură această grabă cu proiectul Rheinmetall de la Mangalia? Deocamdată, nu știm, Guvernul nu a binevoit să ne spună și nouă, plătitorilor creditului SAFE, ce și cum și de ce…
Mișcările acestea ale echipei lui Bolojan ridică o problemă de transparență care nu poate fi trecută cu vederea.
România are la dispoziție aproape 17 miliarde de euro prin SAFE sub formă de împrumuturi cu o maturitate de până la 45 de ani. Banii nu sunt un cadou de la Bruxelles. Îi vom rambursa noi, contribuabilii, iar obligațiile se pot întinde pe mai multe generații. Vor plăti și copiii noștri, și nepoții.
Vă reamintesc că Guvernul Bolojan a convocat pe 4 mai, de la ora 18:00, o ședință extraordinară. A doua zi urma votul moțiunii de cenzură. Nu știm dacă ordonanța a fost adoptată pe lumină sau după lăsarea întunericului. Știm însă că Executivul s-a grăbit să schimbe regulile înainte să fie trimis acasă. Iar a doua zi, potrivit sesizării lui Sorin Grindeanu, proiectului i-au mai fost adăugate 12 articole. Graba a fost atât de mare, încât a ajuns până la Curtea Constituțională.
Când te împrumuți cu miliarde de euro și schimbi regulile pentru contracte militare de sute de milioane, ai obligația să spui cine negociază, cine decide și cine câștigă. Cu atât mai mult când te grăbești să modifici legislația exact în momentul în care Parlamentul îți arată ușa. Guvernul Bolojan ne-a explicat că era urgent, dar nu ne-a spus nici de ce, nici pentru cine. Un lucru este însă sigur: furnizorii își vor încasa banii, politicienii își vor încheia mandatele, iar românii vor rămâne cu ratele. Inclusiv cei care încă nu s-au născut.
Câteva surse:
- https://www.g4media.ro/breaking-curtea-constitutionala-a-constatat-ca-exista-un-conflict-de-natura-constitutionala-intre-parlament-si-guvern-legat-de-ordonanta-safe-surse.html
- https://agerpres.ro/2026/10/22/ccr-a-existat-conflict-juridic-intre-guvern-si-parlament-in-legatura-cu-emiterea-oug-privind-program–1605782
- https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/308904
- https://spotmedia.ro/en/news/no-category/mangalia-shipyard-sold-for-e138-million-rheinmetall-to-build-four-ships-for-romanian-navy
- https://www.navalnews.com/naval-news/2026/04/romania-advances-mmpv-90-corvette-acquisition-with-rheinmetall/
- https://kyivindependent.com/how-western-companies-make-fortune-on-brokering-arms-deals-for-ukraine/
