Premierul desemnat Luca Niculescu propune un nou program de guvernare pentru perioada 2026–2028. Promisiunile sunt: reducerea deficitului, investiții, reformarea administrației și protejarea veniturilor populației. Dar ce se schimbă față de programele lui Ilie Bolojan și Siegfried Mureșan? Și, mai ales, vom trăi mai bine sau vom continua să plătim pentru ca statul să funcționeze la fel?
Ce promite noul premier
Niculescu propune reducerea deficitului bugetar la 5,2% din PIB în 2027 și sub 3% până în 2030. Impozitul minim pe cifra de afaceri ar urma să dispară de la 1 ianuarie 2027, în timp ce impozitarea proprietăților va fi raportată la valoarea de piață.
Pensiile ar urma să fie indexate din 2027, dar fără un procent precizat. Salariul minim va fi actualizat anual, iar persoanele vulnerabile vor primi sprijin pentru plata energiei.
În economie, programul promite investiții productive, reindustrializare, susținerea IMM-urilor și dezvoltarea infrastructurii. Administrația publică ar urma să fie auditată și reorganizată.
Toate acestea sună bine. Dar reducerea deficitului, indexarea pensiilor și investițiile presupun bani. Iar programul nu arată cum vor fi împăcate aceste obiective fără costuri suplimentare pentru contribuabili.
Bolojan, Mureșan, Niculescu: există vreo schimbare fundamentală între cele trei programe de guvernare?
Ilie Bolojan a mizat pe disciplină fiscală, creșterea veniturilor bugetare și reducerea cheltuielilor. În practică, ajustarea a însemnat și o povară fiscală mai mare pentru populație și companii.
Siegfried Mureșan a păstrat direcția consolidării bugetare, propunând și reducerea unor taxe atunci când situația financiară ar permite.
Niculescu schimbă accentele. Vorbește mai mult despre investiții, industrie și protecție socială. În administrație, preferă auditarea instituțiilor și reorganizarea pe criterii de eficiență, nu reducerile uniforme.
Există, așadar, diferențe de metodă și priorități. Dar nu se conturează o schimbare fundamentală de concepție. Toate cele trei programe pornesc de la necesitatea echilibrării finanțelor publice. Niciunul nu pune suficient de clar în centrul reformei o întrebare esențială: cât stat ne putem permite și cât ar trebui să ne coste serviciile pe care ni le oferă?
Statul trebuie salvat. Dar contribuabilii?
În discursul guvernamental, statul pare o entitate separată de societate, cu propriile nevoi financiare, care trebuie satisfăcute prioritar. Când bugetul nu ajunge, se discută despre taxe, colectare mai eficientă și limitarea cheltuielilor. Contribuabilului i se cere să înțeleagă, să suporte ajustările și să aștepte rezultatele.
Dar statul nu produce, prin simpla sa existență, prosperitate. Resursele sale provin din economia reală, din munca oamenilor și din activitatea întreprinderilor. Iar administrația ar trebui să existe pentru a le servi interesele, nu invers.
Desigur, un deficit excesiv trebuie corectat. Un stat îndatorat și incapabil să-și finanțeze obligațiile îi afectează tot pe cetățeni. Dar echilibrul bugetar este un mijloc, nu scopul guvernării.
Adevăratul criteriu al succesului nu este doar cât scade deficitul, ci cât crește bunăstarea oamenilor după plata taxelor, a facturilor și a cheltuielilor cotidiene.
Guvernul Niculescu promite o altă abordare. Rămâne de demonstrat că va produce și alte rezultate. Altfel, vom avea încă un program în care statul este tratat ca o prioritate permanentă, iar contribuabilul ca sursa obligatorie de finanțare a acesteia.
Foto: presidency.ro