Nu. Lumea e la locul ei. Ziua are tot 24 de ore, săptămâna are șapte zile, iar Cristian Tudor Popescu e același personaj acru și enervant ca o bucată de polistiren frecată pe un geam de sticlă.
Lumea mare e la picioarele lui Donald Trump. Lumea noastră mică din „spațiul carapato-danubiano-pontic” vrea și ea la picioarele lui Trump, dar Groenlanda e mai interesantă decât România. Pe de altă parte, noi am plătit în avans armamentul care nu a venit, iar la Cotroceni există o șapcă specială care ne arată adevărata valoare internațională.
Așa că ne ocupăm de ale noastre. Astfel, după ce am organizat niște alegeri și am anulat niște alegeri, avem același președinte, același premier și aceeași majoritate parlamentară. Am ajuns la performanță paradoxală de a lungi cu șase luni mandatul unui președinte cu cea mai scăzută cotă de încredere din istorie. În cazul în care nu v-ați dat seama la cine mă refer, precizez că e vorba de dl Klaus Iohannis.
Economic, ori stăm bine, ori stăm rău. Dacă ne luăm după Andrei Caramitru, numai el știe cum stăm, bine că ne luminează de mai multe ori pe zi. Adevărul e că avem o economie ciudată. Într-un an, guvernul o îngrașă, iar în anul următor, același guvern o ceartă și o pune la cură de slăbire.
Lumea noastră e tot mai verde și tot mai sigură.
Iată că la capitolele politică externă, politică internă și economie stăm așa-și-așa, nici bine, nici foarte bine, ceea ce nu e rău pentru o țară mică din care lumea a fugit și mai fuge încă.
Poate părea paradoxal, dar exodul acesta are și părți bune. Dacă sunt mai puțini oameni, populația de urși poate crește. La fel poate crește și populația de lupi, șacali sau câini abandonați. Un ecosistem tot mai sănătos. România poate deveni un paradis verde în care oamenii sunt vegetarieni și nu mănâncă salam de urs, ci urșii ajung să mănânce oameni. Sau bicicliști, așa cum este Lucian Mîndruță.
Iată că lumea nu a luat-o razna. Societatea românească e echilibrată, iar acolo unde apar dezechilibre, avem antidot. Avem servicii secrete mari, puternice și bogate, care ne apără fără ca noi să ne dăm seama tocmai pentru că sunt servicii secrete. Ele știu mai bine decât noi cum stau lucrurile, dar, pentru că lucrează în secret, nu pot să ne spună.
Noi trebuie să avem încredere, suntem apărați și, ca întotdeauna în istorie, apărăm Europa. Acum o apărăm, de exemplu, prin contractul pe cinci ani de livrare de gaz metan dintre OMV-Petrom și o firmă din Germania. Contractul va începe în 2027, iar gazul e de la noi, din Marea Neagră. Ce ne făceam și ce se făceau nemții dacă nu era OMV?
Așa că lumea, chiar dacă e mai speriată azi de crize și războaie, nu a luat-o razna. Iar noi, aici, la porțile Orientului, vom fi în continuare mici și neînsemnați în jocul mare al lumii. Iar în ceea ce privește pericolele interne, putem dormi liniștiți: nici iarba nu crește fără avizul instituțiilor corespunzătoare!