Luna aceasta va avea loc prima ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) la care va participa președintele Nicușor Dan. După cum chiar președintele a confirmat, în această ședință se va discuta solicitarea ca serviciile secrete să se implice în marile dosare de evaziune.
„Avem o mare problemă legată de deficit, cu marea evaziune fiscală, și e nevoie ca instituțiile, inclusiv serviciile, să se preocupe de problema asta și e o discuție dacă e sau nu e nevoie să modificăm în sensul ăsta Strategia Națională de Apărare”, a spus președintele, citat de G4Media.
Teoretic, serviciile secrete ar întări controlul statului și ar contribui la reducerea evaziunii fiscale.
Președintele a discutat această temă și cu premierul interimar, Cătălin Predoiu. A menționat-o și după summitul B9 de la Vilnius. Statul se pregătește de război cu marii evazioniști!…
La prima vedere, ideea pare curajoasă și necesară. Teoretic, serviciile secrete ar întări controlul statului și ar contribui la reducerea evaziunii fiscale. Practic, serviciile ar deveni și mai puternice decât sunt.
Numai că implicarea serviciilor secrete românești în acest tip de acțiuni nu garantează deloc rezolvarea problemei. Serviciile secrete nu sunt, în realitate, controlate de nimeni. Comisiile de control din parlament sunt niște glume proaste. Iar SRI, care ar fi principala instituție ce ar putea primi atribuții în acest sens, nu mai are director civil de la demisia bruscă a lui Eduard Hellvig din iulie 2023.
Și Traian Băsescu a implicat serviciile secrete în lupta anticorupție.
Mai țineți minte protocoalele DNA-SRI? Președintele Traian Băsescu a pus corupția pe lista amenințărilor la siguranța națională în 2005. A creat celebrul tandem Coldea-Kovesi, a detașat sute de ofițeri de informații în ANAF în toată țara.
Practic, serviciile secrete care ar fi trebuit să apere România au primit mandat să controleze pe oricine, oricând. Forța acestora a crescut considerabil. Puteau supraveghea pe oricine în baza unui mandat de „siguranță națională”. Lucrurile s-au oprit când CCR a decis că acest mod de lucru este un abuz și înregistrările realizate în dosarele de siguranță națională nu sunt constituționale.
Ce face ANAF? De ce ar fi nevoie, din nou, de prezența ofițerilor de informații în instituții care au proprii angajați și proprii specialiști?
Dacă evaziunea fiscală e atât de gravă, de ce nu intervine ANAF? Pentru orice datorie către stat, ANAF poate executa silit orice firmă. Și chiar o face. Procesele sunt digitalizate, lucrurile merg foarte repede. Pentru câteva sute de lei, fiscul îți blochează contul. Orice control poate verifica situația firmelor pe care ANAF le „iartă” și nu aplică măsurile legale, nu e nevoie de James Bond.
Aflat în evidentă criză de soluții pentru ieșirea din situația economică dificilă, statul român face ce știe mai bine: cheamă serviciile secrete în ajutor. Serviciile de informații românești sunt acele instituții care au participat la tot ce s-a întâmplat cu România de la Revoluția din 1989 până azi și nu au dat nimănui socoteală. Iar în timp ce „spionii” înregistrau oameni în baie și își gestionau pensiile speciale, țara era devalizată, distrusă sau privatizată.