Statul e slab pentru că sistemul electoral românesc este construit în jurul listelor de partid. Cu excepția primarilor și a președintelui, toate personajele care ajung în vârful statului depind de lista de partid. Astfel, cei mai puternici oameni din țară sunt, de fapt, președinții de filiale județene și președintele pe țară al partidului. Ei aprobă listele.
Din acest motiv, efortul celor care visează funcții politice se concentrează spre mulțumirea șefilor de partid. Micul „dictator” din vârful partidului stabilește lista și ordinea pe listă. Alegerile interne din partide (acolo unde sunt!) sunt niște procese extrem de subiective. Influența șefului e decisivă. Iar reperele după care se ghidează toate partidele românești în alegerea reprezentaților lor sunt dependente de prezența acestora pe Facebook, notorietate (nu capital de încredere), relații interne și bani.
A existat vot uninominal la alegerile parlamentare în 2008 și 2012.
Sistemul de vot uninominal a fost abandonat după aceea. Votul uninominal obliga partidele să propună alegătorilor oameni, nu liste. Oameni care să convingă alegătorii că merită votul lor. Această formulă dădea mai multă putere cetățenilor și crea o relație directă între aleși și alegători. Dar slăbea conducerea partidului. Așa că s-a renunțat la ea.
Întoarcerea la liste a fost importantă pentru șefii de partide și din altă perspectivă, cea a numirilor în funcțiile importante din stat. Micii „dictatori” au devenit și mai puternici. Dacă vreun parlamentar nu era de acord cu numirea unui secretar de stat sau a vreunui director în vreo instituție publică, numire susținută de șeful de partid, risca să nu se mai regăsească pe listele electorale viitoare. Conservarea eligibilității proprii presupunea – și presupune în continuare – obediență și tăcere. Șeful de partid nu poate fi contrazis!
Statul nostru e inapt și inept pentru că e mobilat cu personaje puse acolo de șefii de partide.
Am trăit epoca în care femeia de serviciu dintr-o școală era angajată cu ajutorul partidului. Dar și epoca în care în funcții importante au ajuns plagiatori, analfabeți sau aventurieri. Și am trăit și epoca în care, profitând de slăbiciunea partidelor și vulnerabilitățile proprii, oamenii politici au căutat girul unor instituții de forță. Care s-au bucurat să controleze oameni fără coloană vertebrală. Și cred că se bucură în continuare…
Anul acesta vom avea patru rânduri de alegeri.
Legea nu mai permite schimbarea regulilor electorale. Vom vota, din nou, liste. Identitatea reală a celor aflați pe liste se va dilua sub identitatea partidului. Iar micii sau marii „dictatori” din partide vor avea grijă să umple listele cu tovarăși politici mai slabi decât ei și gata oricând să pupe mâna și dosul șefului.
Așa că după alegeri vom mai petrece patru ani minunați în care prostia, fudulia și nesimțirea vor slăbi și mai mult statul. Pe banii noștri, că doar noi suntem statul. Iar fenomenul se va repeta cu fiecare ciclu electoral dacă nu se încumetă cineva să îl schimbe. Politicienii ar trebui să o facă. Dar nu au nici cultura politică necesară, nici curaj. Dacă nu e voie?
