Cazul Pahonțu ne oferă un moment de umor involuntar: președintele României constată că titlul unei investigații de presă diferă de conținutul ei. De fapt, președintele a descoperit un mecanism de prpagandă. Iar mulțimea de articole și postări pe social-media cu aceeași idee din titlul anchetei arată dimensiunea rețelei de propagandiști.
Nu-l apăr deloc pe șeful SPP. Am participat la evenimentele de atunci, am fost și eu în noapte de 21 spre 22 decembrie 1989 la Intercontinental în București. Am văzut cu ochii mei cum a fost. Am scris și am făcut filme documentare după aceea având ca subiect Revoluția. Trecutul fostului ofițer de la trupele de securitate, ajuns șef al SPP și păstrat în funcție de trei președinți poate fi și trebuie cercetat. Funcția sa poate fi discutată, mai ales că e un model de nesimțire: are pensie specială și are și salariu de director de serviciu special.
Dar povestea anchetei Recorder ne-a oferit ceva mult mai interesant decât încă un episod din războiul pentru putere de la București. Ne-a oferit o definiție a propagandei chiar din partea președintelui României.
Vorbind despre această anchetă, președintele Nicușor Dan a spus simplu: titlul nu este justificat de conținut!
Observația președintelui țării este excelentă. Nicușor Dan a descoperit modul în care funcționează așa-numita „presă militantă” a ultimilor ani. Încă nu a descoperit cine și cum o finanțează, dar niciodată nu e prea târziu să ceară colegilor dlui Pahonțu niște repere…
Întâi verdictul. Dovezile mai târziu
Titlul trebuie să ucidă. Să fie catchy. Omul „a participat la masacru”. Politicianul „atacă democrația”, instituția „protejează mafia”, adversarul „amenință România”.
După aceea vine textul. În text apar niște nuanțe. „Ar fi”, „potrivit unor surse”, „se afla în dispozitiv”, „există suspiciunea”, „documentele indică”.
Care e șmecheria, dacă jurnaliștii și-au luat măsuri de precauție bazate pe sintagma „se pare”? Șmecheria vine din știința comunicării, care arată că doar zece oameni din sute de mii citesc tot textul. Titlul însă îl văd sute de mii. Și mulți îl țin minte tocmai pentru că e spectaculos. E pus acolo ca să fie ținut minte.
Apoi intră în scenă Facebook-ul, influencerii și batalioanele de comentatori. Titlul este distribuit, indignarea este multiplicată și, în câteva ore, ipoteza devine certitudine. Procesul s-a terminat înainte să înceapă. Asesorii populari din spatele tastaturii, bine alimentați de profesioniștii propagandei, se manifestă plenar. Și, în opinia lor, democratic. Doar trăim epoca în care „cuvântul e liber”, nu-i așa? Poți să spui orice gogomănie și poți să insulți fără rezerve. Piepturile se îmbățoșează de atâta opinie.
Problema nu este Pahonțu
Pahonțu trebuie investigat. Inclusiv pentru decembrie 1989. Poate mai ales pentru decembrie 1989. Dar între a spune că un om s-a aflat într-un dispozitiv militar și a afirma că „a participat la masacru” există o diferență enormă. O afirmație se susține doar cu probe.
Jurnalismul trăiește tocmai din această diferență. Propaganda o elimină. Ani întregi, asemenea mecanisme au fost justificate prin „interesul public”. Dacă victima era cea potrivită, titlul putea alerga puțin înaintea faptelor. Important era „să lupți până la capăt” de partea corectă a istoriei. Să fii de partea celor care, fiind „superiori moral”, nu au nevoie să-și argumenteze propozițiile. Și se cred îndreptățiți să dărâme statui și să ardă cărți.
Și mai este ceva. Nicușor Dan nu a descoperit propaganda azi. S-a servit de ea. A beneficiat din plin de presa militantă, de influencerii care stabileau cine sunt „băieții buni” și cine trebuie scos în piața publică pentru execuție. I-a hrănit cu sarmale pe propagandiștii „superiorității morale”. Erau mulți și au rămas la fel de mulți. Poate ar merita să vedem – cândva, nu azi- cum de scriu toți pe aceeași temă, în același timp, cu aceeași direcție…
Atunci era direcția bună. Acum, când aceeași mitralieră de cuvinte s-a întors și trage în apropierea Cotroceniului, președintele descoperă niște nuanțe noi. O adevărată surpriză: e nevoie ca titlul să fie susținut de conținut.
Bine ați venit în lumea reală, domnule președinte! Pe planeta propagandei, până și tovarășii ajung, într-o bună zi, dușmani ai poporului.
Foto: chatGPT
