Rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale nu ar trebui să surprindă pe nimeni. Incapabili să conducă țara corect și spre bunăstare, „boierii” politici au fost amendați de popor. Uniți într-o alianță contra-naturii, liderii celor trei partide care se cred mari și importante au făcut exerciții serioase de salvat propriile șezuturi. Au plimbat marioneta peste tot, crezând că văzându-l pe dl Crin Antonescu, oamenii vor uita de dl Marcel Ciolacu și de restul găștii de semidocți cocoțați la putere. De liberalii abulici angajați la stat sau de jupânii din UDMR cu aere închipuite de grofi. Iată că nu au uitat!…
În finală se vor întâlni dl George Simion și dl Nicușor Dan. Reprezentanții a două lumi ce par ireconciliabile. „Pleava societății” versus „snobii de strânsură”. Câștigătorul, oricare va fi acesta, va avea zile grele. Nu va scoate România din NATO sau din Uniunea Europeană – acestea sunt gogorițe de campanie -, dar va fi obligat să facă punți peste prăpastia care îi desparte pe români. Și, concomitent, va fi obligat să gestioneze o societate frământată de grija zilei de mâine în condițiile unei crize economice crunte.
Cu cine va lucra viitorul șef al statului?
Politic, va fi obligat să accepte guverne formate din alianțe de partide. S-ar putea, dacă Marcel Ciolacu nu catadicsește să plece rușinat din toate funcțiile politice, să lucreze chiar cu acesta. Ca simbol al înfrângerii pe toate planurile și în calitate de vector fundamental al căderii economiei românești, ca lider ca și-a dus partidul în prăpastie, dl Ciolacu ar face bine să plece. Și, deodată cu acesta, să plece toți cei care au girat mizeria în care se află România! Poate au înțeles, în sfârșit, că ipocrizia duce la pierderea de voturi.
Dacă președinte va fi dl Nicușor Dan, poate va trage USR spre guvernare, deși partidul nu are forță și nici mari valori politice. Mai rămâne un pic de PNL, dar și liberalii au nevoie de timp și resurse de tot felul ca să se regrupeze – nu spun de reformare, nici PNL nu stă mai bine ca PSD. Poate și UDMR, care a anunțat deja că-l sprijină, deși nu a fost în stare să-și scoată suporterii la vot nici măcar în situația în care Uniunea l-a propus pe Crin. Sau, conform obiceiurilor „boierimii” politice, l-a prezentat ca fiind propunerea UDMR în urma unei înțelegeri cu dl Ciolacu…
Nici „elitele” care l-au sprijinit nu-i vor face viața ușoară. În realitate, România nu are elite, nu are resurse combinate de inteligență, cultură și patriotism gata să participe la (re)construcția societății. Spațiul elitelor autentice a fost ocupat de „elite de circumstanță”. Sunt, de fapt, niște personaje care nu pierd nicio ocazie să-și manifeste superioritatea, să-i disprețuiască pe cei care nu gândesc la fel ca ei, dar și să se gudure pe lângă puternicii zilei.
Dacă va deveni președinte, dl George Simion va dori să lucreze cu propriul partid, AUR.
Asta înseamnă un nou guvern. Dar suveraniștii nu au destule locuri în Parlament ca să facă guvern singuri. Cine se va asocia cu ei? Probabil, PSD. Dar e de văzut care PSD? Nici din această perspectivă dl Ciolacu nu e o soluție. Și atunci? Cu cine va lucra dl Simion dacă ajunge președinte?
Există, sigur, și intelectuali și buni profesioniști care susțin mișcarea suveranistă. Poate nu la fel de vocali ca „proeuropenii”, dar suficient de pregătiți să lucreze în posibila configurație a României conduse de un președinte suveranist. Dar nici aceștia nu formează o elită autentică, iar modul în care mulți dintre ei se raportează la istoria țării sau la Uniunea Europeană este rezultatul unor interese de propagandă.
Viitorul președinte, oricare va fi acesta, nu va avea o viață simplă. Poate vom ajunge la un echilibru politic, poate vom trece printr-o succesiune de alegeri anticipate până când vom ajunge la stabilitate. Nu am fi nici primii, nici ultimii. Democrația se întreține și se păzește în fiecare zi, iar vocea poporului nu poate fi contestată. Respectarea ei este principala sarcină a președintelui.
Ce se va întâmpla în turul al doilea? Greu de spus. Dl Simion pare favorit, dar trebuie să așteptăm numărătoarea voturilor. Însă, indiferent de rezultat, aceste alegeri arată că domnia „boierilor politici” s-a sfârșit.