Siegfried Mureșan este premier desemnat. Are trei partide în spate. Numai că cele trei partide nu au suficiente voturi pentru a-l face premier. Mureșan are zece zile să ajungă în Parlament și să ceară votul de învestitură. Dar PNL, USR și UDMR au împreună 169 de parlamentari. Pentru învestirea Guvernului sunt necesare 233 de voturi. Lipsesc 64.
Nu sunt trei, cinci sau zece parlamentari pe care să-i găsești prin negocieri individuale, pe holurile Parlamentului. Sunt 64. Adică este nevoie de un partid serios sau de o bucată serioasă dintr-un partid.
PSD spune că nu votează guvernul Siegfried Mureșan. AUR spune că vrea anticipate. Și atunci de unde ar putea să vină voturile? Dacă PSD și AUR nu votează guvernul, guvernul nu va trece. Nu are de unde aduna voturile necesare.
Și atunci? De ce a fost desemnat Siegfried Mureșan?
Președintele Nicușor Dan poate spera la o reconciliere între partide? Greu de crezut, de aceea au fost consultări, ca să își stabilească fiecare jucător poziția și condițiile. Și atunci?
Președintele a pus pe masă o condiție clară: România trebuie să aibă un guvern prooccidental. PNL, USR și UDMR se definesc ca partide prooccidentale. Numai că și PSD este greu de așezat în cealaltă tabără. România a intrat în NATO în martie 2004, în timpul guvernării PSD conduse de Adrian Năstase. Tot atunci au fost finalizate negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană. Tratatul a fost semnat în 2005, iar România a devenit membră UE în 2007.
Nu spun că PSD a dus singur România în NATO și UE. A fost un proiect construit de mai multe guverne și susținut de principalele partide. Dar nici nu putem scoate PSD din fotografia prooccidentală când fotografia nu ne convine.
Dacă vrem o majoritate prooccidentală, de ce nu ar intra și PSD în actuala construcție? Cred că aici sunt posibile două răspunsuri. Primul – PSD are cei mai mulți parlamentari și consideră legitim să ceară funcția de premier.
Al doilea răspuns ține de atitudinea jucătorilor. Până foarte recent, pentru Siegfried Mureșan PSD era un partener de neacceptat. Pe 20 august spunea că „PSD nu trebuie să revină la guvernare”, iar pe 16 septembrie compara invitarea PSD la guvernare cu situația în care Putin l-ar invita pe Zelenski să se alăture Rusiei. Acum, ajuns premier desemnat și având nevoie de voturi, Mureșan spune că este „firesc” să fie deschis dialogului cu PSD și să-i prezinte lui Sorin Grindeanu programul de guvernare. Politica are uneori o memorie foarte scurtă. Dar alteori trebuie să răspunzi pentru ce ai scos pe gură (și pe Facebook).
Și politica e logică
România nu a ajuns ieri în această situație. Președintele a avut suficient timp pentru consultări, calcule și negocieri. După atâta așteptare, a ajuns la Siegfried Mureșan. Dacă există 64 de voturi care pot fi aduse lângă PNL–USR–UDMR, le vom vedea în Parlament. Dar dacă nu există? Știa sau nu știa președintele că Siegfried Mureșan nu are șanse să își treacă guvernul?
După un eventual eșec Mureșan, PSD va avea toate motivele să ceară funcția de premier. Iar Sorin Grindeanu este numele care apare firesc într-un asemenea scenariu.
Cu cine ar putea guverna? Cu AUR? Matematic poate deveni o discuție. Dar AUR cere alegeri anticipate, iar diferențele dintre cele două partide sunt importante.
Desemnarea lui Sorin Grindeanu ar putea duce la formarea unui guvern suficint de stabil. O coaliție formată din PSD–PNL–UDMR. Ar fi o majoritate care s-ar încadra fără probleme în definiția unui guvern prooccidental. Această coaliție ar lăsa USR în afara guvernării. Iar în PNL ar începe inevitabil reașezarea raporturilor de putere. Adică, slăbirea lui Ilie Bolojan.
Este acesta planul? Greu de răspuns.
Dar dacă după un eșec al lui Mureșan, ajungem la un premier PSD și la o majoritate PSD–PNL–UDMR, va trebui să ne întoarcem la momentul de astăzi și să întrebăm: dacă această majoritate era posibilă după Mureșan, de ce n-a fost posibilă înaintea lui? Avea nevoie președintele să scoată USR din guvern cu mâna partidelor? Dacă da, de ce?
Care sunt mizele acestui joc? Desigur, accesul la pârghiile puterii. Și toți actorii joacă ceva. PSD vrea ca numărul său de parlamentari să se traducă într-un rol pe măsură la guvernare și vrea funcția de premier. PNL încearcă să rămână indispensabil oricărei majorități. USR încearcă să rămână la guvernare. UDMR are suficiente mandate pentru a putea conta în construirea unei majorități. Iar în interiorul PNL există și o miză proprie: câtă influență va mai avea Ilie Bolojan dacă formula actuală eșuează?
Dar peste toate acestea domnește președintele.
El desemnează premierul. Nu poate produce voturile din Parlament, dar poate influența ordinea în care sunt încercate diferitele formule de guvernare. De aceea contează enorm nu doar pe cine desemnează, ci și momentul în care desemnează. Pentru că și președintele acesta mai are dreptul la un mandat.
Dacă USR va ieși acum de la guvernare, partidul va ajunge din nou în opoziție. Iar opoziția poate eroda un partid, dar îi poate oferi și posibilitatea de a se reconstrui electoral fără povara guvernării.
Ce relație va avea atunci USR cu Nicușor Dan? Va deveni – din nou – principalul său sprijin politic? Îl va susține la următoarele alegeri prezidențiale dacă va candida pentru al doilea mandat? Sunt întrebări la care astăzi nu avem răspunsuri. Dar sunt întrebări legitime atunci când încercăm să înțelegem mizele unei crize politice care durează de prea multă vreme.
Sigur, se poate întâmpla ca Siegfried Mureșan să găsească cele 64 de voturi. Atunci, multe dintre întrebările de mai sus vor primi un răspuns. Dar dacă nu le găsește? Atunci s-ar putea ca adevărata explicație a desemnării lui Siegfried Mureșan să nu fie ceea ce se întâmplă cu el, ci ceea ce va întâmpla după el.
Foto: presidency.ro. Siegfried Mureșan a lipsit de la consultările PNL cu președintele.
