Acasă Opinii Ținta „zero emisii” – dovada neocolonialsimului ecologic

Ținta „zero emisii” – dovada neocolonialsimului ecologic

Ținta „zero emisii” este aberantă pentru că nu va fi niciodată atinsă în termeni reali, adică pe bune și pe termen lung.

0

Cu mai bine de 20 de ani în urmă am aflat, de la un post rebel de radio, că un preot din Statele Unite strânsese vreo 40 de fecioare în biserică și le convinsese să jure, cu mâna pe Biblie, că vor rămâne
virgine până în noaptea nunții. Nu am dat vreo semnificație numărului 40, dar atunci am spus, pe nou apăruta pagină Fordaq, în contextul veșnicelor norme tehnice de amenajare a pădurilor, că cel mai perfid mijloc de-i a ține sub control și de a-i umili pe cei mulți este să-i determini să-și ia angajamente foarte greu, sau imposibil de respectat.

Și cam asta face UE cu aberanta țintă a emisiilor zero.

Ținta „zero emisii” este aberantă pentru că nu va fi niciodată atinsă în termeni reali, adică pe bune și pe termen lung. Dar va diversifica la infinit situațiile în care oamenii vor obligați să mintă. Dacă comisarilor europeni le merge în continuare așa, vom constata că minciunile din comunism au fost glumițe nevinovate. Ținta va fi ratată, fără îndoială, pentru a fi folosită ca instrument de șantaj, de diverse feluri, pentru diverse țări.

Zero emisii nu este doar absurd, este și imposibil!

Sursele de energie neregenerabilă trebuie păstrate ca alternative de siguranță, pentru că energia verde nu poate asigura, pe termen lung curent nici suficient și nici stabil, încât să putem înlocui definitiv
petrolul, cărbunele și gazul natural. Ce ne facem dacă avem o iarnă grea, cu multă zăpadă, și avem de aprovizionat cu alimente localități îndepărtate, rămase izolate? Folosim Internetul lucrurilor?

Prin 2021 am asistat la webinar pe tema utilizării hidrogenului, în contextul energiei verzi. „Mein Kampf” a fost revistă cu benzi desenate, pe lângă cele spuse răspicat la acel webinar: industria metalurgică a
Germaniei trebuie să treacă pe hidrogen (pentru a salva planeta, normal). Hidrogenul va fi produs prin hidroliză (normal, altfel nu-l putem pescui din univers). Hidroliza va fi asigurată de curentul produs de panourile solare instalate în Franța și Spania! Păi nu de la asta v-ați luat? De a trebuit să faceți Comunitatea cărbunelui și oțelului, să știți unii de alții ce produceți, ca nu cumva să scape și câte o țeavă de tun din laminoare? Parcă văd că după spargerea actualei UE vom face un alt pod de piatră, mai eco, denumit comunitatea Litiului și Hidrogenului.

Altă dovadă a acestei ținte aberante este moda vehiculelor militare electrice… De unde se vede că am renunțat prea repede la soldățeii de plumb.

Indicatorii economici pot minți, dar nu și cei energetici. Raportul dintre energia produsă și energia consumată pentru a produce respectiva energie (EROI – Energy return on invested) nu minte. EROI la cărbune este încă la 40:1 (valoare pesimistă), pe când EROI la pompele de căldură variază între 5:1 și 3:1 (valori optimiste).

Vechiul colonialismul a fost religios. Noul colonialism e ideologic.

Probabil aș fi amânat această discuție după Paști, dacă nu s-ar fi ivit o zaveră între doi colegi pe tema construirii de noi drumuri forestiere. Cei ce au din belșug drumuri forestiere caută acum argumente să ne împiedice să avem și noi la fel ca ei, pe motiv de neutralitate climatică.

Să explic motivul pentru care reiau acest subiect. Personal, am crezut în schimbările astea mai vârtos decât oricare din vajnicii ipocriții ce vor să salveze planeta fără a-și da jos fundul din mașină! Crezând că
ajut, eu chiar am renunțat la mașină, folosind, cât am putut, mijloace publice de transport.

Având mai mult timp de lectură, am citit în original toate scrierile lui Nicholas Georgescu-Roegen despre bioeconomie. Așa am ajuns să construiesc și să propovăduiesc printre studenți un fel de model al
bombei climatice: energia solară acumulată în câteva sute de milioane de ani în biomasă s-a transferat apoi în energie liberă, adică actualele rezerve de cărbune și hidrocarburi. Rezerve pe care noi le ardem
de vreo două secole. La scară geologică, asta înseamnă câteva milisecunde. Pentru a face o bombă punem laolaltă mai multe substanțe cu multă energie liberă, pe care le fabricăm sau le scoatem din Pământ, după care… Poc! Vorba lui Nichita Stănescu.

Nu contest schimbările climatice, dar nu mai cred deloc că omul este principala cauză.

L-am urmărit cu viu interes pe virusologul/medicul/și/fizicianul Cristian Presură. Și am aflat de la el că, deși Oceanul Planetar ocupă 2/3 din suprafața planetei, nu știm care este rolul apei în toată povestea asta.

Anul trecut, inspirat de comentariile interesante postate de d-l Ioan Cosmin Pascu pe Facebook, am pus pe Chat GPT o întrebare de copil prost: la ce temperatură ar trebui să ajungă cele 0,08 % de CO2 din
atmosferă, grație efectului de seră, încât să încălzească, în două sute de ani, întreaga atmosferă cu două grade? Am pus cu „bătaie” cum se spune la tarabă, adică am dublat din start concentrația de CO2. Vreți
să știți ce a răspuns ChatGPT? Că lucrurile sunt mult mai complicate, că modele climatice sunt foarte complexe… Și că, ce mai tura-vura, există un consens al comunității științifice pe tema asta. Și cu asta, basta!

Așadar un răspuns 100% ideologic la o simplă întrebare de termodinamică. Tot consens a fost și în pandemie în ceea ce privește transmiterea covidului: „vaccinați-vă să nu dați mai departe boala!” Ca să aflăm, la un an după, direct de la producători, că serului acela nici nu i se testase transmisibilitatea! De atunci fac ca trenul (cel cu locomotivă cu abur!) ori de câte ori dau de sau aud sintagma „consens științific”. Când apare așa ceva, înseamnă că suntem deja într-un regim dictatorial!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Exit mobile version