Ursul nu este progresist. Nu votează USR, nu citește strategii europene, nu știe ce este biodiversitatea. Nu participă la consultări și nici nu e membru al vreunui ONG. Când intră într-un grajd, nu face politică. Mănâncă.
România are urși de când se știe. A avut urși înainte de WWF, înainte de Agent Green și înainte de USR. A avut urși când nu existau proiecte LIFE, consultanți în biodiversitate și activiști care explică de la București cum trebuie să trăiască oamenii din Covasna. Sau din Harghita. Sau, mai nou, din Snagov.
În 2016, guvernul „tehnocrat” a descoperit „valoarea morală” a progresismului
Multă lume nu știe, dar ursul era specie protejată și înainte de 2016. Aveam însă un sistem de management care permitea intervenția asupra populației prin derogări.
În toamna lui 2016, Ministerul Mediului pregătise un ordin care prevedea recoltarea a 552 de urși, 657 de lupi și 482 de pisici sălbatice. WWF și alte organizații ecologiste au atacat proiectul. Peste 5.000 de mesaje au ajuns la minister. Ministrul Cristiana Pașca-Palmer a suspendat procedura.
Palmer era ministru tehnocrat în guvernul Dacian Cioloș. Progresismul încă nu se organizase politic. Dar ideologia era deja acolo. Suspiciunea că omul care exploatează o resursă naturală face un lucru rău exista. Convingerea că natura este bună în sine și omul este, în general, rău, exista și ea. Ca și credința că o interdicție este un instrument moral mai puternic și mai adecvat decât managementul.
Între timp, urșii s-au înmulțit
Ani întregi, numărul de urși a fost motiv de dispută. Până la urmă, avem, astăzi, ceva mai mult decât estimările făcute din observații. Studiul genetic național, realizat pe aproximativ 24.000 de probe. Într-un scenariu conservator, avem între 10.657 și 12.787 de urși.
Dar progresiștii nu sunt siguri că studiul e bun. Sau nu le place scenariul conservator. Vor confirmări. Nu e nimic rău în asta. După cum nu e nimic rău în dezbatere. Problemele dezbaterii țin de faptul că unii se cred superiori moral celorlalți.
14 morți. Peste 150 de răniți grav
Potrivit unui document al Consiliului Uniunii Europene din 19 iunie anul acesta, în ultimii cinci ani, urșii au ucis în România 14 oameni și au rănit grav peste 150. Au existat peste 30.000 de apeluri de urgență privind prezența sau atacurile urșilor. Jumătate dintre cele 27 de decese înregistrate în ultimele două decenii s-au produs în această perioadă recentă. Același document arată că, numai între 2024 și 2026, carnivorele mari – în principal urșii – au ucis 1.806 animale domestice: bovine, cai, oi, capre și porci.
Un studiu științific asupra conflictelor din Carpații românești a analizat alte 756 de cazuri de atacuri asupra animalelor domestice. Iar raportul LIFE FOR BEAR a identificat, pentru perioada 2012-2021, 1.087 de dosare de pagube numai în Covasna și 2.033 în Harghita.
Numai că progresismul are o relație complicată cu cifrele atunci când acestea deranjează „narativa” (cuvât greșit, dar la modă). Un urs fotografiat într-o poiană este emoționant. Dacă are și 2-3 ursuleți în preajmă, locuitorii de la bloc din marile orașe se topesc de fericire. În același timp, e clar că o vacă sfâșiată într-un grajd nu dă bine pe Instagram.
Ecologie pe banii altora
Este foarte simplu să fii ecologist radical într-un apartament din București. Nu trebuie să faci nimic. Dai un like și distribui o fotografie cu un pui de urs. Pui un emoticon corespunzător. Și explici, superior, că „noi am intrat peste ei în habitat”. Că „am tăiat pădurile”. După care comanzi ceva de mâncare la Bolt-Food.
La Covasna, lucrurile sunt puțin diferite. Aici oamenii primesc RO-ALERT de câteva ori pe săptămână. Aici ursul intră în orașe. Fermierii își găsesc oile moarte. Mai grav, oamenii se gândesc dacă să își mai lase copilul să meargă singur seara prin sat. Sau prin oraș.
Factura pentru toate acestea aceasta nu ajunge la „superiorul moral” din marele oraș. La el ajunge bonul de la Bolt-Food. Factura asta cu urși ajunge la oamenii din Covasna. Și nu pot decât să constat din nou că progresismul este foarte generos cu bunurile, libertatea și banii altuia. Cam așa cum era bolșevismul. Doar că azi se servește cu social-media și mâncare chinezească.
Cine câștigă?
În primul rând, câștigă politic cei care au transformat ecologia în identitate electorală. Progresiștii și-au însușit tema și au transformat-o într-un certificat de „superioritate morală”. La votul din Senat din 18 martie 2026, proiectul privind intervenția asupra populației de urs a primit 69 de voturi pentru, 10 împotrivă și 17 abțineri. PSD, PNL, AUR și UDMR au votat masiv pentru. Cei 14 senatori USR prezenți s-au abținut.
De ce? Pentru că există un electorat urban pentru care „salvarea ursului” este parte din același pachet cultural cu salvarea planetei prin Green Deal și indignarea regulamentară de pe Facebook. USR are nevoie de de acest electorat. Este plasa sa de siguranță în alegeri. Nu e un electorat mare – 12% la ultimele alegeri – dar e suficient pentru accesul în parlamentul de la București. Și în cel european. Și pentru accesul la guvernare.
Ursul ajunge la Cotroceni. Și acolo …așteaptă
Mai există cineva prins în capcana politică a ursului: președintele Nicușor Dan. Dinspre Cotroceni am văzut deja zelul ecologist al unei consiliere prezidențiale care intervine public, pe Facebook, în această dispută cu certitudini care îi depășesc cu mult competența (funcției).
Există însă o problemă mult mai mare decât consiliera ușor fanatică a președintelui. Această problemă este chiar președintele.
Nicușor Dan se află într-o ecuație politică din care nu știe sau nu vrea să iasă. Dacă acceptă un management al populației de urs care presupune și recoltare prin vânătoare, riscă să irite tocmai electoratul progresist. Cel despre care vorbeam și care l-a ajutat să ajungă președinte. Pe de altă parte, dacă se așază de partea protecției absolute, îi pierde pe oamenii din județele în care ursul nu este fotografie pe Facebook, ci animalul care intră în gospodărie. Și care face ravagii.
Și atunci face ceea ce îi oferă cel mai mic cost politic imediat: amână. Cere reexaminări, mai așteaptă argumente, mai caută explicații, mai împinge decizia puțin înainte. Prudența este o virtute pentru un președinte. Indecizia transformată în metodă de guvernare nu mai este. Iar Nicușor Dan a reușit până acum să amâne toate deciziile majore pe care ar fi trebuit să le ia – de la raportul despre anularea alegerilor, la numirea unor șefi civili la conducerea serviciilor de informații.
Așa că în timp ce președintele se joacă de-a indecizia, oamenii din Covasna, Harghita, Brașov sau Mureș continuă să suporte consecințele acestei indecizii. Nici nu contează dacă președintele face calcule politice sau așa știe el să lucreze. Pentru omul care primește RO-ALERT la două dimineața, diferența este irelevantă. Nici el, nici ursul nu așteaptă ca președintele să-și rezolve ecuația electorală.
Mai există și economia ursului. Vorbim despre bani
În România există proiecte europene, programe LIFE, studii, monitorizări, consultanță, ONG-uri, institute, experți, conferințe și administrație dedicate biodiversității.
Până în 2023, 47 de proiecte LIFE Nature & Biodiversity derulate în România reprezentau investiții de 67 de milioane de euro, dintre care 34 de milioane contribuție europeană. Sunt proiecte pentru biodiversitate, unele dintre ele vizând și carnivorele mari.
S-a creat, incontestabil, o economie a conservării. Și orice economie creează instituții, slujbe, interese. Dar câți oameni trăiesc astăzi din rezolvarea problemei ursului și câți trăiesc cu problema ursului? Pentru că nu este același lucru.
Și agricultorul străin? Vrea să ne scoată din piața europeană?
Greu de spus că fermierii germani, francezi sau olandezi conspiră ca să ne mănânce urșii vacile. Dar e clar că o fermă românească e obligată să cheltuiască suplimentar pentru garduri electrice, pază și prevenție. O fermă care pierde animale și așteaptă despăgubiri devine mai puțin competitivă. Iar dacă dispare, românul va cumpăra produsul altuia.
E foarte limpede că atunci când îți slăbești singur producătorii, concurența zice „mulțumesc”. Astfel că activistul de mediu ia „bani europeni” (bani publici europeni, nu din donații) ca să studieze și să protejeze biodiversitate, inclusiv ursul. Iar fermierul român rămâne cu paguba – oile ucise – și cu speranța că va primi niște despăgubiri cândva.
Sigur, dacă societatea românească decide că vrea opt, zece sau douăsprezece mii de urși, atunci societatea românească trebuie să plătească integral factura pentru asta. Să plătească pentru prevenție, despăgubiri rapide și reale, intervenție, monitorizare și management. Nu doar fermierul din Covasna. Nu doar ciobanul din Harghita. Nu familia care primește RO-ALERT la două dimineața. Toți. Dar a stabilit cineva asta?
Închei spunând că ursul nu este nici progresist, nici conservator
Trăim într-o situație absurdă din cauza impotenței unor „lideri” ai României. În timp ce unii au voturi, alții au proiecte, alții au conferințe, studii și strategii, oamenii din zonele cu urs au spaime întemeiate, garduri electrice și RO-ALERT.
