Despre educație, că doar sunt profesor… Prin 1989, Mihai Stănescu a avut o expoziție de caricaturi din care îmi amintesc una cu doi elevi într-o bancă, având următorul dialog: „Cum e bine? Emigrant, sau imigrant? Nicicum”. Acum nu mai știi, pentru că globaliștii au avut grijă să șteargă acel prefix fin ce făcea diferența între a pleca din și a veni în.
Am fost la Gaudeamus la Timișoara și am participat la o discuție despre diferența dintre educație și instrucție. Potrivit interlocutorului meu, ce preluase teza de la un amic – părere împărtășită și de colegi de-ai mei, din păcate – de educație se ocupă părinții, în cei șapte ani de-acasă. Școala se ocupă doar de instrucție. Ce înseamnă instrucție? Să fii un bun executant, pregătit să duci la capăt proceduri – sau ordine – ca la armată.
Armata, pe vremea stagiului militar obligatoriu era ultimul factor educațional, cel puțin prin faptul că te obliga să te exprimi cât mai concis. Altfel, salturi înainte până la loc comanda!
Același interlocutor, care s-a întors din Franța după 20 ani, pentru a-și face o editură, spunea că societatea actuală nu mai are nevoie de oameni erudiți, ci de oameni productivi. Cât mai productivi. Atunci am realizat ce mare șansă am avut noi, cei școliți pe vremea comuniștilor, față de copii de acum. Pe noi școala ne-a și educat, adică ne-a pus puțină carne pe creier. Făceam la modul serios muzică, istorie, geografie, desen. Când fiică-mea a luat un patru la muzică m-am dus repede la școală să o felicit pe dna profesoară. Biata femeie, când m-a auzit, a crezut că fac bășcălie.
Putem merge înainte doar instruiți? Sau e nevoie de educație?
Totuși, care este problema? Putem merge înainte doar instruiți? Nu, problema e mare și lată rău, pentru că actualii tineri, doar instruiți, vor deveni părinți. Iar copiii lor nu vor mai primi elementara educație nici de acasă, nici de la școală.
Educația este capacitatea de a „metaboliza” informația, de a nu o lăsa să treacă nemestecată prin simțuri și simțiri. Dna Galeriu, soția celebrului preot, în eleganța domniei sale, spunea că nu vede o problemă în faptul că totul se trăiește la nivel de epidermă, ci în faptul epiderma e de elefant.
Continuarea discuției: toate modelele culturale promovate de media încurajează consumul. Adică, acea colivie rotativă în care trebuie să ne învârtim cât mai repede, pentru a produce cât mai mulți bani, pentru a-i investi în copii noștri, ce se vor școli „afară”. Acolo unde vor uita ba câte un prefix, ba câte o formulă de politețe, ba câte un cuvânt. Unde nu-și vor mai pune întrebări, ci vor „adresa” probleme.