Cât dintr-o criză economică poate fi controlat de guvern și cât depinde de deciziile oamenilor și ale firmelor? Este o întrebare importantă pentru România, unde măsurile de austeritate, creșterile de taxe și reducerea cheltuielilor publice au provocat și provoacă nemulțumiri și incertitudine. Premiul Nobel pentru Economie din 2026 aduce în discuție tocmai capacitatea statului de a interveni în economie.
Economiștii americani Robert E. Hall și Michael Woodford au primit premiul pentru cercetările privind stabilizarea economiei și limitarea fluctuațiilor care provoacă inflație, recesiune și șomaj. Lucrările lor au schimbat modul în care băncile centrale și guvernele înțeleg crizele economice și încearcă să le gestioneze.
Economia nu funcționează după deciziile guvernului
Cercetările laureaților pornesc de la faptul că economia este influențată de milioane de decizii individuale, se arată într-un articol despre cercetările celor doi publicat de revista Nature. Oamenii hotărăsc cât cheltuiesc și cât economisesc. Firmele decid dacă investesc, angajează sau reduc activitatea.
Toate aceste decizii depind și de așteptările privind viitorul. Robert Hall a demonstrat că nivelul consumului nu poate fi explicat doar prin veniturile actuale. Contează și ceea ce oamenii anticipează despre economie, taxe și propriile venituri. Michael Woodford a dezvoltat modele care explică modul în care băncile centrale pot influența economia prin dobânzi și prin așteptările pe care le creează.
Aceste cercetări sunt folosite astăzi în elaborarea politicilor monetare.
Cât este economie și cât este politică?
În România, guvernul condus de Ilie Bolojan justifică măsurile fiscale și reducerile de cheltuieli prin necesitatea corectării deficitului bugetar. Deficitul este o problemă economică măsurabilă. Dar alegerea soluțiilor este mai ales o decizie politică.
Un guvern poate majora taxele, poate reduce cheltuielile sau poate combina cele două măsuri. Poate decide cine suportă costurile și cât de repede sunt aplicate schimbările. Fiecare variantă are consecințe economice și sociale diferite.
Cercetările premiate cu Nobelul arată de ce asemenea decizii nu trebuie analizate separat de reacțiile populației și ale firmelor.
O majorare a taxelor poate aduce venituri suplimentare la buget. Dar poate reduce consumul sau investițiile. O reducere a cheltuielilor poate diminua deficitul, dar poate afecta activitatea economică.
Statul poate interveni, dar nu poate controla totul
Ideile lui Hall și Woodford continuă o tradiție economică asociată cu John Maynard Keynes, care susținea intervenția statului în perioadele de criză. În timpul pandemiei de COVID-19, guvernele au finanțat programe pentru menținerea locurilor de muncă și sprijinirea companiilor.
Asemenea intervenții pot limita efectele unei crize. Dar nu garantează eliminarea ei și pot avea costuri importante. Premiul Nobel din 2026 nu oferă o rețetă pentru fiecare guvern. Oferă însă instrumente pentru a înțelege mai bine consecințele deciziilor economice.
Cercetările celor doi laureați arată că statul poate interveni pentru a limita efectele crizelor economice. Dar intervenția trebuie să fie justificată, bine calculată și să țină cont de reacțiile oamenilor și ale firmelor. Până la urmă, misiunea statului nu este să controleze fiecare decizie economică, ci să asigure stabilitatea și condițiile în care oamenii și firmele să își poată vedea de treabă. Și, atunci când nu este nevoie de intervenția lui, să îi lase în pace.
Foto: pxhere.com