Primăria Ghelința continuă lucrările la viitorul Muzeu al Satului. S-a turnat deja fundația pentru grânar, iar fosta casă a notarului Istvan Héjja e plină cu minunății din alte vremuri.
Realizat din fonduri proprii, viitorul muzeu are deja o mulțime de obiecte adunate din donații: de la clădiri până la mobilier, vase, utilaje și tot felul de ustensile de uz gospodăresc. Ele sunt adăpostite într-un spațiu al primăriei, până vor fi gata toate clădirile viitorului muzeu.
Șopronul va adăposti și un gater din 1901. O piesă de colecție cum nu prea mai găsești.
Primarul Ilyés Botond János are în plan ca acest muzeu să fie un omagiu adus lemnului. Pentru că Ghelința a fost o comună în care prelucrarea lemnului era ocupație de bază. Aici lucrau dogari, șindrilari. Și încă ceva: exista o „mașinărie” care făcea port-țigarete din lemn. Strungul era acționat de o moară de apă. Port-țigaretele erau exportate în toată Europa.
Gaterul și strungul vor fi așadar două dintre vedete. Și, așa cum la Cernat are loc o dată pe an Întâlnirea morarilor, primarul Ilyés vrea să creeze o tradiție la Ghelința și să organizeze o zi dedicată lemnarilor. În acea zi vrea să pornească și gaterul.
Muzeul va deveni la final un centru comunitar și turistic.
Aici vor avea loc diverse evenimente ale comunei, pe lângă „rolul” principal, cel de muzeu dedicat turiștilor. Primarul vrea că spațiul să fie unul „viu”, de care să se bucure toată comunitatea.
O colecție impresionantă și un om deosebit
„Casa notarului” este deja amenajată și se pot vedea în interior numeroase obiecte din anii ‘60. Pe lângă piese de mobilier, țesături sau vase, sunt și scrisori și fotografii. Pentru că în pod au fost descoperite o mulțime de documente din arhiva personală a fostului proprietar – notarul Istvan Héjja.
Juristul primăriei Ghelința, Kovacs Attila, a cercetat luni bune aceste acte și scrisori și are de gând să le publice în acest an, sub forma unei monografii.
„Sunt foarte multe detalii despre familia notarului. Au construit casa în 1912. Apoi, Istvan Héjja a trebuit să plece în război și din acea perioadă există o corespondență constantă între el și familie, dar și între el și săteni. Din aceste scrisori aflăm multe detalii despre avea perioadă. Cum trăiau oamenii, ce sărbătoreau, ce se cultiva, ce se lucra. Aflăm, de asemenea, că notarul era un om foarte credincios, că în timpul războiului spunea des că Dumnezeu există și va avea grijă de el să se întoarcă acasă cu bine. Ceea ce s-a și întâmplat. De altfel, unul dintre fii săi a și devenit preot, ani mai târziu. Iar el însuși, la pensie, a devenit un om de bază al bisericii și al comunității. El completa procesele verbale ale composesoratului, de exemplu.
Merită spus că pe 21 mai 1946, episcopul Márton Áron a fost la Ghelința și s-a consemnat în documentele bisericii că a făcut și o vizită privată. Acea vizită a fost în această casă, la notarul Héjja”, explică, pentru covasna45.ro, Kovacs Attila.
Încălzire cu biomasă
Viitorul muzeu va avea și o clădire multifuncțională ce va putea găzdui 60 de persoane. Primarul are de gând să instaleze și aici, în clădiri, același sistem pe care îl are în restul comunei – încălzirea cu tocătură de lemn, biomasă. Deja cele două școli, grădinița, căminul cultural, sediul primăriei și sala de sport sunt încălzite de ani buni cu biomasă.
Acest lucru presupune că orice creangă și orice bucată de lemn vechi rămasă de la vreun atelier ajung la tocător și apoi într-o centrală creată special. Au redus simțitor costurile cu încălzirea.
Alte fotografii de la viitorul muzeu:
Am scris și despre Tibor Aros, meșterul șindrilar din Ghelința. Puteți citi despre el AICI.