Aflăm din presă că Iranul ne-a pus pe o listă neagră pentru că punem la dispoziția SUA bazele militare din România. Poate le vor ataca. Poate nu. Dar lumea fierbe, avem un război lângă noi, avem o degradare clară a economiei – nu doar a celei românești – și am devenit, iată, o țintă pentru Iran.
Îmi amintesc de zilele acelea penibile de dinaintea declarării stării de urgență din pandemia de coronavirus.
Președintele de atunci, turistul Iohannis, ne anunța într-o zi de vineri că va declara starea de urgență în săptămâna care va veni. A fost extrem de ciudat să vezi că urgența poate …aștepta câteva zile.
Acum, încă nu a tras nimeni în noi, nici iranienii, nici rușii. Dar dacă trag? Dacă proiectilele ratează direcția și în loc să lovească vreo bază militară lovesc vreun sat sau vreun oraș?
Cine stă de vorbă cu românii despre toate lucrurile astea?
La ce să ne așteptăm? Poate ar fi nevoie de ceva pregătiri. Unde sunt adăposturile, ce facem cu mâncarea, cum o duc spitalele dacă, Doamne-ferește, e nevoie de ele?
Atunci, în pandemie, apăreau la televizor, pe rând, președintele Iohannis, eternul responsabil pentru serviciile de urgență, Raed Arafat, și ministrul de interne, Marcel Vela. Ultimul, un caraghios care a dat ordin să se cânte imnul din mașinile de poliție aflate în patrulare. Purta o geacă de piele și se credea Clint Eastwood… Mai țineți minte?
Suntem pregătiți acum pentru o nouă stare de urgență?
Urmează o astfel de stare de urgență dacă ne atacă vreun dușman? Putem să facem ceva, putem să ajutăm dacă se întâmplă ceva?
Guvernul acesta care se pretinde campion al comunicării și transparenței, cu miniștrii care se exhibă stupid în filme scurte pe Facebook, nu ne spune nimic despre acest subiect. Oana Țoiu, ministru de externe, a bâiguit ceva despre faptul că bazele noastre vor găzdui doar armament defensiv. Adică nu vom trage cu rachete înspre Iran, noi doar vom pune benzină în avioanele care duc bombe în Iran. Doamna aceasta s-a ocupat de evacuarea românilor din țările care au baze militare SUA pe teritoriul lor și știe ce a fost acolo. Asta da comunicare!…
Cu siguranță, oricât ar fi de incompetente ar fi instituțiile statului român, există niște scenarii care acoperă toate tipurile de acțiuni. Cu poporul totuși nu vorbește nimeni? Guvernul are un purtător de cuvânt care tace. Are și un departament de comunicare. Tace și acesta.
Președintele nu acoperă nici el acest câmp al comunicării necesare și obligatorii.
Armata mai există? Dar CSAT? Știe să ne spună careva, ceva? Ceva clar, corect și oficial?
Tăcerea oficială e acoperită de tot felul de comentatori sau influenceri. După cum au consumat sau nu sarmale la Cotroceni, propagandiștii de toate culorile își dau cu părerea despre orice, inclusiv despre război. Dar textele lor nu țin loc de informările oficiale. Nici postările fostului președinte Băsescu nu îndeplinesc această condiție.
O să spuneți că sunt prăpăstios. Nu sunt! Sunt doar un cetățean care așteaptă niște explicații firești de la conducătorii statului român. Poate nu va fi niciun război. Dar dacă va fi?