Dincolo de zbaterile propagandiștilor cu expertiza conducerii unui cont de Facebook, politicienii au un set de responsabilități față de alegători. Una dintre acestea este să lucreze pentru binele tuturor cetățenilor patriei. O altă responsabilitate este să lucreze pentru alegătorii lor. Aici, doctrinar, politicienii se despart. Unii merg pe stânga, alții – pe dreapta. „Analiștii” care spun că timpul ideologiilor a trecut se grăbesc.
Alianțele nenaturale nu au viață lungă în politică.
Citirea situației politice de la noi e relativ simplă: PNL e partid de dreapta, PSD e partid de stânga. UDMR, fiind reprezentativ etnic, găzduiește mai multe orientări politice, dar, așa cum s-a văzut după alegerile din Ungaria, e o uniune politică mai degrabă conservatoare. Deci, tot de dreapta.
În coaliția de guvernare mai există un partid: USR. În urmă cu niște ani, după un vot intern, USR s-a declarat de dreapta. Numai că nu e destul să vrei și să afirmi acest lucru, mai e nevoie să și promovezi politici de dreapta. USR a promovat însă preponderent politici de stânga: ecologia dusă la extrem, statul investit cu o putere de control foarte mare, rapelul la „societatea civilă” care „bate” exercițiul democratic.
Tabloul guvernării de azi devine, în acest amalgam ideologic, destul de sumbru. PNL și PSD, dreapta și stânga, nu ar trebui să guverneze împreună pentru că alianța lor nu e naturală. UDMR este datoare să vrea la guvernare pentru a-și reprezenta alegătorii indiferent de orientarea politică a guvernului. USR, din cauza ambiguității doctrinare, nu reprezintă un pol de stabilitate. Dimpotrivă.
Destrămarea coaliției este naturală și nu ar trebui să sperie pe nimeni.
Vedem, azi, că PSD este în situația de a părăsi coaliția de guvernare. PSD are un mandat de la alegătorii săi. Dacă rămâne la guvernare, riscă daune electorale foarte mari. Mai mult, dacă rămâne la guvernare, USR va înțelege în cele din urmă că are un loc mai potrivit pe stânga eșichierului politic. Iar atacul la PSD, pentru a-l micșora, este un exercițiu deja cunoscut de progresiști. Ar putea urma atragerea votanților social-democrați spre stânga progresistă. Mai ales a celor tineri.
Din aceleași motive ale menținerii masei critice de votanți liberali, PNL este obligat să continue la guvernare. Dacă vrea să rămână credibil, nu-l va debarca pe Ilie Bolojan, chiar dacă pentru PNL a devenit o obișnuință să-și sacrifice președinții. Să ne amintim de Orban, Cîțu, Ciucă.
UDMR este, la rândul său, obligat să joace un echipa guvernamentală. Rezultatele votului din Ungaria au slăbit uniunea. E drept, și asocierea cu strângerea curelei promovată de cabinetul Bolojan i-a dăunat, dar prezența în Palatul Victoria este o opțiune pragmatică.
„Divorțurile” în politică nu sunt surprinzătoare.
Dacă PSD iese de la guvernare, USR este obligată se va apropie mai mult de PNL. Este partidul mai tânăr, are o masă critică electorală redusă, se poate plia pe schemele de funcționare liberale. Și s-ar defini doctrinar așa cum își doresc membrii săi – ca partid de dreapta. E chiar posibilă o fuziune între cele două partide, nici PNL neavând un suport electoral însemnat.
Unde ar duce această reconfigurare politică? Sunt posibile mai multe opțiuni. Să avem un guvern minoritar. Să avem alegeri anticipate. Sau să le avem, în succesiune pe ambele. Poate sunt și alte variante, care ar implica opoziția… Orice este posibil, lucrurile sunt încordate politic. Dar chiar dacă alianța politică de la guvernare e în prag de rupere, e de neînțeles de unde atâta ură? Ură întreținută cu bună știință de o propagandă extrem de agresivă.