Am moderat, la Arcuș, un workshop despre abandonul școlar. FLEXITRAIN, un proiect european care încearcă să găsească soluții pentru tinerii care părăsesc școala sau sunt pe cale să o facă. Am mai scris despre acest proiect aici. Au fost câteva ore de discuții cu oameni care cunosc sistemul. S-a vorbit despre sărăcie, părinți plecați, copii care nu mai văd niciun rost în școală.
S-a vorbit și despre profesorii care încearcă să-i țină aproape. Despre școlile care ar vrea să facă mai mult, dar fie nu au bani, fie nu-i pot folosi cum cred că ar dori. Mai exact, cum ar trebui. S-a vorbit despre legislație, proceduri, metodologii, instituții, finanțare, exemple de bune practici din alte țări.
Abandonul școlar e mai mult decât o etichetă
Fiecare copil care se lasă de școală are altă poveste. La oraș e într-un fel, la țară – altfel. Într-un sat problema este sărăcia. În altul, distanța. Într-o familie, părinții care nu-și mai lasă copiii la școală, în altă familie – absența părinților e critică.
Cum se rezolvă problema? Greu de rapuns, nicio situație nu seamănă cu alta, nicio țară nu are aceleași reguli cu altele. Unul dintre interlocutori, expert în educație, spune că avem o problemă sistemică. Pe de altă parte, directorii de școli care au fost prezenți la workshop spun că ar avea soluții, dar școlile nu pot decide singure.
La noi decide statul. Statul face legi, metodologii, programe, proceduri. Cere rapoarte și le verifică. Statul român are o problemă mai veche decât abandonul școlar din ultimii ani: nu are încredere în oameni.
Nu are încredere într-un director că poate conduce o școală. Nici în profesori că ar ști ce să facă la ore. Statul controlează. Are instituții care controlează alte instituții.
Estonia a construit lucrurile invers
Are una dintre cele mai performante școli din Europa și nu are inspectorate școlare județene. Școlile au autonomie. Directorii au putere reală de decizie. Profesorii au o libertate considerabilă asupra felului în care predau.
Statul stabilește cadrul și cere rezultate. Pornește de la prezumția că omul pe care l-a pus să facă o meserie știe să o facă. Sigur, controlează, dar o face ca să vadă rezultatul, să vadă ce se poate îmbunătăți, nu ca să găsească pe cineva de pedepsit.
La noi statul este un monument administrativ contruit pe neîncredere.
Estonia este în vârful Europei la testele PISA. În România, aproape jumătate dintre elevii de 15 ani nu ating nivelul minim de competență la citire.
Sigur, autonomia vine cu răspundere
E normal ca dacă ai libertatea să decizi, trebuie să răspunzi pentru ceea ce ai decis. Dar noi am ales formula cealaltă. Am înlocuit libertatea de decizie cu procedura. Răspunderea e vagă și se vede doar atunci când cel care nu a respectat „linia” stabilită de stat e pedepsit.
Discuțiile de la Arcuș au fost foarte interesante. E bine să vorbești despre lucuri, le definești mai clar. Dar am plecat de acolo gândindu-mă că problema abandonului școlar este parte a unei probleme mult mai mari. Sistemice, cum a spus unul dintre invitați.
Noi avem un stat care vrea să decidă tot pentru că nu are încredere în oamenii lui.
P.S.
FLEXITRAIN este un proiect european finanțat prin Programul Interreg Regiunea Dunării, care încearcă să găsească soluții mai flexibile pentru tinerii care abandonează timpuriu școala și pentru integrarea lor în educație, formare profesională și, ulterior, pe piața muncii.
Proiectul reunește 11 parteneri din nouă țări: România, Ungaria, Slovacia, Austria, Slovenia, Croația, Serbia, Bosnia și Herțegovina și Ucraina. România este reprezentată de ASIMCOV – Asociația Întreprinderilor Mici și Mijlocii Covasna.
Din consorțiu mai fac parte National Development Centre și Centrul de Formare Profesională Nyíregyháza din Ungaria, DASATO din Slovacia, Institute for Labour Market Development din Croația, Camera de Economie a Cantonului Sarajevo din Bosnia și Herțegovina, ipcenter.at din Austria, Facultatea de Economie a Universității din Belgrad, KOCLJEVINA Prosenjakovci și School Centre Novo Mesto din Slovenia și organizația Youth Space din Ucraina.
Proiectul se desfășoară în perioada aprilie 2025 – martie 2028 și are un buget de aproximativ 2,42 milioane de euro. Workshopul de la Arcuș a fost organizat de ASIMCOV, iar concluziile discuțiilor vor intra în Strategia Comună FLEXITRAIN.
