Emmanuel Macron a făcut astăzi ceva neobișnuit. I-a invitat la Élysée pe liderii principalelor partide și pe candidații la prezidențialele din 11 aprilie 2027 – cu turul al doilea pe 25 aprilie – la o întâlnire cu șefii serviciilor de informații, ai structurilor militare și de securitate.
Întâlnirea are loc astăzi, 18 septembrie, în sala de criză Vega de la Élysée. Tema oficială: „degradarea rapidă” a situației internaționale și consecințele asupra Franței. Pe masă sunt războiul din Ucraina, Orientul Mijlociu, amenințarea rusă, atacurile hibride asupra Europei, securitatea Franței și energia.
Alături de Macron vor fi oameni din informațiile interne și externe, informațiile militare și structurile de securitate ale statului. Cu alte cuvinte, Macron le spune celor care vor să conducă Franța: veniți să vedeți o parte din ceea ce văd eu.
Lista invitaților e complexă
Și-au anunțat participarea lideri din toate partidele cât de cât importante. Pe listă se află: Gabriel Attal, din partidul prezidențial Renaissance, Édouard Philippe, liderul Horizons, Bruno Retailleau, Les Républicains, Raphaël Glucksmann, Place publique, Olivier Faure, prim-secretar al Partidului Socialist , Marine Tondelier, lidera Ecologiștilor și Fabien Roussel, din Partidul Comunist.
Marine Le Pen, Rassemblement national, va fi reprezentată de Jordan Bardella, iar Jean-Luc Mélenchon, fondatorul Franței Nesupuse (La France insoumise), de Manuel Bompard. Mai participă François Bayrou, din Mișcarea Democrată, Hervé Marseille, din Uniunea Democraților și Independenților și Éric Ciotti, liderul Uniunii Dreptei pentru Republică – UDR.
Mai mulți reprezntați ai mai multor partide din toate zonele ideologice. Nu este o reuniune obișnuită între politicieni. Este un briefing al statului pentru oamenii care vor să conducă statul.
Ce știe Macron și nu știu ceilalți participanți?
Macron vorbește de ceva vreme despre Rusia și Ucraina. Vorbește despre reînarmarea Europei și posibilitatea ca europenii să fie obligați să-și apere singuri continentul. Acum îi adună pe cei care vor să-i ia locul într-o sală de criză și îi pune în fața șefilor serviciilor secrete.
Se pregătește Franța pentru o escaladare a războiului? Există oare informații despre Rusia și Ucraina pe care publicul nu le cunoaște? Este amenințarea asupra Europei mai serioasă decât rezultă din declarațiile oficiale? Sau Macron împinge Franța spre o confruntare militară? Aici mai apare o teorie: un război i-ar putea permite să rămână la putere.
Deocamdată, pentru ultima variantă nu există dovezi. Iar Constituția Franței nu îi permite lui Macron să candideze în 2027 pentru al treilea mandat consecutiv. Dar putem pune întrebarea. Mai ales când președintele Franței îi cheamă pe aproape toți cei care vor să-i urmeze și le deschide, fie și numai parțial, dosarele secrete ale statului.
Poate că explicația este mult mai simplă
Macron știe că pleacă, iar unul dintre oamenii aflați astăzi în sala Vega ar putea deveni în 2027 președintele Franței. Și atunci gestul capătă alt sens. Vrei să conduci Franța? Atunci află tot ce știe Franța despre lumea de azi. Vezi informațiile. Ascultă serviciile. Ascultă militarii. Înțelege amenințările. După aceea ieși în campanie și explică francezilor ce vrei să faci.
deși nu îmi place aplecarea spre progresism al președintelui francez – sigur, e neimportantă părerea mea – ideea acestei întâlniri mi se pare una sănătoasă. Pentru că una este politica și alta este statul. Politicienii se pot certa. Se pot acuza. Se pot face praf la televizor. Dar informația strategică aparține statului. Iar omul care vrea să devină președintele unei puteri nucleare ar trebui să știe ceva mai mult despre lumea în care trăiește decât ceea ce citește dimineața în presă.
Sigur că Macron face și politică. Întâlnirea îl pune din nou în centrul jocului, dar cele două nu se exclud. Poți face politică și, în același timp, să-ți faci treaba de șef al statului.
Mă întreb, privind spre Paris, când va putea ajunge puterea de la București la un asemenea nivel de comportament? Când vom putea vedea și la București această diferență dintre a conduce un partid și a conduce un stat?